Toată lumea este înșelată

Da, toți sunt înșelați, iar Biblia face clar acest lucru.

• Satana, care înșeală întreaga lume (Apocalipsa 12:9).

Noi toți suntem înșelați (sau amăgiți). Şi este doar o chestiune de cum și până când. Însă cei mai mulți nu știu că sunt înșelați (ex Matei 7:13-23; Efeseni 4:17-18), iar acest lucru face parte din înșelăciune.

Această lume este plină de înșelăciune și de aceea toți sunt amăgiți, iar în Eclesiastul este spus clar,

• Oamenii nu ştiu nimic mai dinainte; totul este înaintea lor în viitor. (Eclesiastul 9:1)

În mai multe comentarii cu privire la starea omului, în același capitol Eclesiastul continuă prin aceste cuvinte,

• De aceea şi este plină inima oamenilor de răutate şi de aceea este atâta nebunie în inima lor tot timpul cât trăiesc. Şi după aceea? Se duc la cei morţi. (Eclesiastul 9:3b)

Răutatea (sau "nebunia") este în fiecare inimă. Dacă ești nebun, înseamnă că ești înșelat. Nebunia dictează o pierdere serioasă a legăturii cu realitatea (cu adevărul), fiindcă este arătat că toți oamenii "înăbuşă (suprimă) adevărul în nelegiuirea lor" (Romani 1:18). Aceasta este starea tuturor oamenilor (ex. Romani 1:18-32; 3:10-18). "Inima fiilor oamenilor este plină de răutate."

Acum, cei ce cred Biblia au fost și sunt mântuiți (în parte, vezi mai jos) și vor fi salvați în întregime din această nebunie (1 Corinteni 15:50-54). Dar, în special sunt înșelați cei ce nu cred Biblia, așa cum este scris,

• Şi, dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu. (2 Corinteni 4:3-4)

Chiar diavolul smulge Cuvântul din inima oamenilor, ca nu cumva să creadă și să fie mântuiți.

• Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi. (Luca 8:12)

Ce realitate îngrozitoare cu chin veșnic (Apocalipsa 20:10, 21:8)!

Cu toate acestea, chiar și credincioșii sunt înșelați. Da, chiar și cei ce cred în Biblie și care sunt mântuiți sunt înșelați la fel cum și  cei necredincioși sunt înșelați. De exemplu în Psalmi este spus că toți oamenii, și vorbim aici de fire sau carne (trupul), zic "Nu este Dumnezeu" sau "Nu există Dumnezei" (אֵין אֱלֹהִים). Desigur, ei spun minciuni. Cu toate acestea,

• Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” [אֵין אֱלֹהִים] S-au stricat oamenii, au săvârşit fărădelegi urâte, nu este niciunul care să facă binele.
• 2 Dumnezeu Se uită de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, ca să vadă dacă este cineva care să fie priceput şi să caute pe Dumnezeu.
• 3 Dar toţi s-au rătăcit, toţi s-au stricat; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. (Psalmii 53:1-3)

Aceste cuvinte, inclusiv din versetul unul, se aplică tuturor până la ultima persoană de pe planetă. Toți oamenii sunt nebuni, așa cum este scris,

• Calea nebunului este fără prihană în ochii lui, . . . (Proverbele 12:15)

• Omul socoteşte că toate căile lui sunt fără prihană, (Proverbele 21:2)

Asta înseamnă că, "Fiecare om este un nebun." Da, cu toții am fost blestemați să gândim că propriile noastre căi sunt toate corecte. Dar, aceasta este o minciună. Realitatea este, că nici una din căile noastre nu este dreaptă (Isaia 55:8). După cum este scris:  "nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar." (Psalmii 14:3)

Mai mult decât atât, noi nu suntem puțin răi și înșelați. Ci suntem foarte răi și nespus de înșelați, după cum este scris despre inima oricărui om,

• Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea (Ieremia 17:9)

Așa cum este spus despre inima omului, că este "deznădăjduit de rea" și nespus de "înșelătoare", este clar că omul nu poate face de fapt "lucrarea Domnului". Iar, despre înșelăciune este scris,

• Blestemat să fie cel ce face cu nebăgare de seamă (înșelat) lucrarea Domnului, (Ieremia 48:10)

Aceasta este starea oribilă a întregii omeniri, oricum ar fi ei: credincioși sau necredincioși. Şi mergem atât de departe cu răutatea încât găsim chiar distractiv să înșelăm pe alții (Proverbe 26:18-19), ba chiar și noi înșine ne înșelăm singuri (ex. Ieremia 37:9; 1 Corinteni 3:18; Galateni 6:3; Iacov 1:22, 26; 1 Ioan 1:8). În înșelăciunea noastră, toate gândurile noastre sunt pervertite prin acest, "Nu este Dumnezeu", după cum este scris:

• Cel rău zice cu trufie: „Nu pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu!” Iată toate gândurile lui. [אֵין אֱלֹהִים] (Psalmi 10:4)[1]

Aceasta este nebunia de bază a întregii omeniri, a tuturor nesocotiţilor, și "nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi" (Proverbe 14:8b); și "Cel rău dobândeşte un câştig înşelător" (Proverbe 11:18). Astfel este cu păcatul care lucrează în toată omenirea.

 Lucrarea de bază a oamenilor înșelaţi este o negare (printre altele) a Aceluia din care, prin care și pentru care sunt toate lucrurile (Romani 11:36), bine, rău, a ce este drept, sau strâmb și a oricărui alt lucru (Isaia 45:7). Eliminați-L pe El (după cum toți oamenii o fac în mintea lor, Romani 1:28) și veți elimina substanța întregei realități a Celui care a creat și creează totul, care face ca totul să se întâmple așa cum se întâmplă, și care ţine toate lucrurile  (Evrei 1:3) după cum este scris,

• Dacă nu S-ar gândi decât la El, dacă Şi-ar lua înapoi duhul şi suflarea, tot ce este carne ar pieri deodată, şi omul s-ar întoarce în ţărână. (Iov 34:14-15)
• Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Cel ce te-a întocmit din pântecele mamei tale: „Eu, Domnul, am făcut toate aceste lucruri[2], Eu singur am desfăşurat cerurile, Eu am întins pământul. Cine era cu Mine[3]? (Isaia 44:24)
  
  

• El are puterea şi înţelepciunea; El stăpâneşte pe cel ce se rătăceşte (se înșeală) sau rătăceşte pe alţii. (Iov 12:16)

Noi toți suntem teribil de cufundați în acest păcat și înșelăciune, și chiar și după ce omul iese din această stare, după voia lui Dumnezeu. Pentru că, deși duhul unui credincios a fost răscumpărat (Efeseni 2:5),[4] trupul (carnea) este încă cufundat în păcat (Romani 7:14-24) și păcatul lucrează prin înșelăciune sau amăgire. 

• Pentru că păcatul a luat prilejul, prin ea m-a amăgit, şi prin însăşi porunca aceasta m-a lovit cu moartea. (Romani 7:11)[5]

Evrei 3:13 vorbește despre "înșelăciunea păcatului." Chiar și pentru credincios, "omul cel vechi. . . se strică după poftele înșelătoare" (Efeseni 4:22).[6]Nu există nici o scăpare completă de înșelăciune și păcat atâta timp cât mai suntem încă în acest trup păcătos. Acesta este motivul pentru care avem nevoie înmod constant de un Mântuitor pentru a ne salva (Evrei 7:25) de noi înșine, primind salvarea de păcatul și înșelăciunea inimilor noastre dar și pentru a ne salva de păcatul și minciunile altora, fie ale unui credincios fie ale unui necredincios (Proverbe 30:8a). Acest lucru este după voia lui Dumnezeu și este necesar să fie înțeles după cum era necesar pentru Israelul din vechime să înțeleagă.

• Ei sunt un neam care şi-a pierdut bunul simţ şi nu-i pricepere în ei. Dacă ar fi fost înţelepţi, ar înţelege şi s-ar gândi la ce li se va întâmpla.(Deuteronomul 32:28-29)

Dacă le-ar fi venit mintea la cap să înțeleagă că sunt "fără bunul simț sau fără pricepere" și ar vede că nu au "înțelegere", atunci ei ar căuta pe Dumnezeu în această privință și vor fi mântuiți (Proverbe 2:1-5). Este la fel cum scrie și Pavel,

• Nimeni să nu se înşele: dacă cineva dintre voi se crede înţelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept. (1 Cor. 3:18)

Şi,

•  Dacă crede cineva că ştie ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască. (1 Corinteni 8:2)

Şi,

• Dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic, se înşală singur. (Galateni 6:3)[7]

Vrei înțelepciune? Va venii dacă îți dai seama cât de nebun (prost) ești (Psalmul 14:1-3).

 Vorbind de întreaga omenire Pavel a scris:

• Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin de aspidă (Romani 3:13)

Din păcate, acest lucru este încă valabil chiar și pentru cei care se tem de Dumnezeu.[8] Carnea sau mădularele lor sunt încă păcătoase și într-adevăr uneori acest lucru este vizibil, ca de exemplu prorocul bătrân care a înșelat pe omul lui Dumnezeu, în 1 Regi 13. Acum, cineva ar putea crede că un credincios ar fi destul de sigur în relațiile lui cu un alt credincios. La urma urmei, amândoi iubesc pe Dumnezeu și doresc ceea ce este drept (Proverbe 11:23a; Matei 5:6). Dar, acest factor "de siguranță" nu este întotdeauna experimentat.[9]

• În Betel locuia un proroc bătrân. Fiii săi au venit şi i-au istorisit toate lucrurile pe care le făcuse omul lui Dumnezeu la Betel în ziua aceea, precum şi cuvintele pe care le spusese împăratului. După ce au istorisit tatălui lor toate,

• 12 el le-a zis: „Pe ce drum a plecat?” Fiii săi văzuseră pe ce drum plecase omul lui Dumnezeu, care venise din Iuda.

• 13 Şi a zis fiilor săi: „Puneţi-mi şaua pe măgar.” I-au pus şaua pe măgar, şi a încălecat pe el.

• 14 S-a dus după omul lui Dumnezeu şi l-a găsit stând sub un stejar. Şi i-a zis: „Tu eşti omul lui Dumnezeu care a venit din Iuda?” El a răspuns: „Eu sunt.”

• 15 Atunci el i-a zis: „Vino cu mine acasă şi să iei ceva să mănânci.”

• 16 Dar el a răspuns: „Nu pot nici să mă întorc cu tine, nici să intru la tine. Nu voi mânca pâine şi nici nu voi bea apă cu tine în locul acesta;

• 17 căci mi s-a spus prin cuvântul Domnului: „Să nu mănânci pâine, nici să nu bei apă acolo şi nici să nu te întorci pe drumul pe care te vei duce.”

• 18 Şi el i-a zis: „Şi eu sunt proroc ca tine; şi un înger mi-a vorbit din partea Domnului şi mi-a zis: „Adu-l acasă cu tine ca să mănânce pâine şi să bea apă.” Îl minţea.

• 19 Omul lui Dumnezeu s-a întors cu el şi a mâncat pâine şi a băut apă în casa lui.

• 20 Pe când stăteau ei la masă, cuvântul Domnului a vorbit prorocului, care-l adusese înapoi.

• 21 Şi el a strigat omului lui Dumnezeu care venise din Iuda: „Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru că n-ai ascultat porunca Domnului şi n-ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul Dumnezeul tău;

• 22 pentru că te-ai întors şi ai mâncat pâine şi ai băut apă – în locul despre care îţi spusese: „Să nu mănânci pâine şi să nu bei apă acolo” – trupul tău mort nu va intra în mormântul părinţilor tăi.”

• 23 Şi după ce a mâncat pâine şi a băut apă, prorocul pe care-l întorsese, i-a pus şaua pe măgar.

• 24 Omul lui Dumnezeu a plecat; şi a fost întâlnit pe drum de un leu, care l-a omorât. Trupul lui mort era întins pe drum; măgarul a rămas lângă el, şi leul stătea şi el lângă trup. (1 Împărați 13:11-24)

Aici avem un exemplu al unui om al lui Dumnezeu (un credincios, un proroc) care este înșelat de un alt om al lui Dumnezeu (un proroc bătrân), care-l mințea. El ar fi trebuit să știe că Dumnezeu nu-Şi schimbă gândul în felul acesta, adică să dea o poruncă și apoi s-o schimbe. Asta a fost o parte din nebunia lui Balaam în Numeri 22 (1-33). Cu toate acestea, omul sfânt al lui Dumnezeu a fost înșelat și a murit din această cauză. Înșelăciunea poate avea unele consecințe urâte chiar și pentru credincios, cum bine ilustrează exemplul de mai sus.

Un alt exemplu, prietenii lui Iov s-ar fi confruntat cu consecințele lor nebunie înșelătoare dacă Iov nu s-ar fi rugat pentru ei (Iov 42:7-9).[10] Ei nu au vorbit cu dreptate în ceea ce privește pe Dumnezeu și de aceea El era supărat pe ei. Ei au vorbit înșelător despre Dumnezeu și chiar au arătat parțialitate față de Domnul, chiar și atunci când ei spun că El nu face nici un rău, nu era corect. Iov a spus prietenilor săi,

• Vreţi să vorbiţi lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu? Şi să spuneţi minciuni, ca să-L apăraţi? Vreţi să ţineţi cu El şi să faceţi pe apărătorii lui Dumnezeu? Dacă vă va cerceta El, va găsi bine oare? Sau vreţi să-L înşelaţi cum înşelaţi pe un om? (Iov 13:7-9)

De asemenea, Iov a spus,

• Fraţii mei s-au arătat înşelători ca un pârâu, ca albia pâraielor care trec. (Iov 6:15)

Din fericire, Iov nu a ascultat de gunoaiele lor. Astfel, el a mai spus:

• Căci voi sunteţi nişte făuritori de minciuni, sunteţi cu toţii nişte doctori de nimic. O, de aţi fi tăcut, ce înţelepciune aţi fi arătat! (Iov 13:4-5)
  
• Vă voi învăţa căile lui Dumnezeu, nu vă voi ascunde planurile Celui Atotputernic. Dar voi le cunoaşteţi şi sunteţi de acelaşi gând; pentru ce dar vorbiţi aşa de prosteşte? (Iov 27:11-12)

Bildad era în derivă (eroare). El l-a întrebat pe Iov,

• Pentru ce ne socoteşti atât de dobitoci? Pentru ce ne priveşti ca pe nişte vite? (Iov 18:3)

Răspunsul? Pentru că ei erau proști! De ce? Fiindcă, ei spuneau "vorbe în vânt" (Iov 16:3). Ei deci, erau într-adevăr înșelați și de-a dreptul greșiți. Ei l-au condamnat pe Iov spunând că ar fi fost rău, dar el nu a fost. Ei au argumentat și au zis că însăși răutatea lui a făcut ca Dumnezeu să aducă toate necazurile asupra lui (ex, Iov 4:7, 8:6, 11:4-6; 22:4-5; 27:5, 32:3). Dar, asta a fost o minciună, așa cum Iov 1 și 2 o  dovedește foarte bine. 

Totuși, Iov a avut și el unele erori proprii, așa cum Dumnezeu Însuși i-a arătat și l-a mustrat mai târziu astfel,

• Cine este cel ce Îmi întunecă planurile prin cuvântări fără pricepere? (Iov 38:2)

Da, desigur și Iov a vorbit "cuvinte fără pricepere", la fel cum este perceput în mod corect de Elihu (vezi Iov 35:13-16). Cu alte cuvinte, Iov a fost înșelat, dar nu de prietenii lui ci de propria lui inimă rea (Ieremia 17:9). El nu a putut înțelege (Proverbe 3:5) de ce[11] toate aceste probleme au venit peste el, chiar dacă el se temea de Dumnezeu și a trăit o viață fără prihană (Iov 10:7a). El a crezut că Dumnezeu l-a pedepsit pe nedrept (Iov 19:6-7).[12] Dar mai târziu Iov a recunoscut acest lucru,

• „Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine şi pe care nu le pricep.” (Iov 42:3)

Cu alte cuvinte, el a vorbit din ignoranță și a fost greșit (fiind înșelat) în ignoranța lui. Uimitor, este că el a fost înșelat cu ceva foarte de bază. Elihu l-a corectat pe Iov cu aceste cuvinte simple:

• Ascultaţi-mă dar, oameni pricepuţi! Departe de Dumnezeu nedreptatea, departe de Cel Atotputernic fărădelegea! (Iov 34:10)

Elihu spune lui Iov,

• Şi vei osândi tu pe Cel drept, pe Cel puternic, (Iov 34:17)

Și, chiar așa cum Dumnezeu Însuși a zis lui Iov,

• Vrei să nimiceşti până şi dreptatea Mea? Şi să Mă osândeşti, ca să-ţi scoţi dreptatea? (Iov 40:8)

Acum dar, amintiți-vă că Iov a fost în intense dureri, el avea și suferință și necaz (Iov 1 și 2). Totuși aceasta nu este o scuză, deși circumstanțele sale au fost într-adevăr unice și el evident, nu gândea corect. Cu toate acestea, nu este nici o scuză chiar dacă ar trebui să existe o înțelegere plină de compasiune față de Iov, așa cum el însuși a și spus în mijlocul tulburărilor sale și astfel el face apel la prietenii lui,

• Cel ce suferă are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atotputernic. (Iov 6:14; a se vedea, de asemenea, Iov 6:24-26)

Deci, în cartea lui Iov este arătat faptul că chiar și "oamenii pricepuți" (Iov 34:10) pot fi înșelați. Scriptura mai ilustrează de asemeni alți oameni ai lui Dumnezeu (în special) care au fost înșelați de-a lungul veacurilor. Isaac de propriul său fiu, Iacov (Geneza 27), Iacov de 10 ori de către socrul său Laban (Geneza 31:7), Iacov de fii săi (Geneza 37), fiii lui Iacov de Iosif (Geneza 42-45), Iosua de gabaoniți (Iosua 9), Ionatan de tatăl său (Saul, 1 Samuel 20:1-3f), proorocii de Dumnezeu Însuși (ex, Ieremia 20:7; Ezechiel 14:9), cu toții au fost înșelați în circumstanțe diferite. Frumos ar fi fost să spun că credincioșii nu pot fi înșelați, dar aceasta ar fi departe de adevăr. Acum, cel mai de temut lucru este că unele înșelăciuni sunt pentru osândă veșnică (ex Solomon, 1 Regi 11/1 Cronici 28:9, 2 Petru 2:1, 3:17, etc).

Toate acestea fac ca oamenii lui Dumnezeu să aibă nevoie constantă de Dumnezeu, care este exact ceea ce vrea Dumnezeu (Marcu 12:30; Fapte 17:26-27; etc). După cum Psalmul 107, bine ilustrează cum Dumnezeu aduce necazuri peste oameni pentru ca ei să-L caute și astfel El ar putea să-i scape, iar ei să-I mulțumească. Da, Dumnezeu aduce necazuri peste oameni pentru ca ei să-L caute și cum El poate să-i izbăvească, ei să-I aducă mulțumiri. Și la aceasta suntem noi chemați (Ioan 16:33), să putem înțelege eroarea din căile noastre (Plângerile lui Ieremia 3:40), să-L căutăm pentru izbăvire și să-I mulțumim pentru ambele probleme (înșelăciune) și salvarea de la aceasta (Efeseni 5:20 "pentru", 1 Tesaloniceni 5:18 "în").

• O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor! (Psalmii 107:8, 15, 21, 31)
• Cine este înţelept să ia seama la aceste lucruri şi să fie cu luare aminte la bunătăţile Domnului. (Psalmii 107:43

Fântâni fără Apă

Vorbind despre învăţătorii mincinoşi, Petru scrie:
  Oamenii aceştia Sunt nişte fântâni fără apă, nişte nori, alungaţi de furtună: lor le este păstrată negura întunericului. (2 Petru 2:17)

  Petru, îi numeşte pe învăţătorii mincinoşi: „fântâni fără apă”. Iuda, le spune: „nori fără apă” (Iuda 12), ce vrea să însemne asta...? În Scriptură, cuvântul „apă” este folosit pentru a vorbi despre Duhul adevărului (ex Duhul Sfânt, Ioan 7:37-39; 14:15-16; 15:26; 16:13), despre Dumnezeu (Ieremia 2:13/17:13) şi despre mântuire (Isaia 55:1; Psalmi 36:9; Ioan 4:10-14; Apocalipsa 7:17; 21:6; 22:1,17). Prin urmare, dacă aceşti învăţători mincinoşi sunt fără apă ei nu pot avea Duhul Sfânt (ca în Iuda 19). Ei sunt fără Dumnezeu (2 Ioan 9) şi deci, ei nu au mântuirea (2 Petru 2:3, 12-14,17; Iuda 4, 11, 13). După, cum în 1 Timotei 6:5, ei sunt arătaţi ca fiind "lipsiţi de adevăr şi stricaţi la minte". Domnul îi numeşte „fântâni şi nori fără apă”. O fântână este o gaură în pământ care se presupune că ar avea apă, sau care dă aspectul că ar avea apă. Un nor, de asemenea dă aparenţa că ar aduce ploaia (apă). După cum o fântână sau un nor fără apă dă o impresie falsă, tot astfel fac acest lucru foarte bine şi învăţătorii mincinoşi. Ei înșală lumea făcând-o să creadă că ei sunt folosiţi de Dumnezeu pentru a aduce oamenii la Hristos, dar totul este o iluzie satanică, după cum Pavel arată în 2 Corinteni 11:13-15. Ei nu au apă; şi deci, nu au adevărul (deoarece, adevăr plus minciună = înşelăciune şi neadevăr), ei nu au mântuirea şi deci nu au Duhul Sfânt. Astfel că, ei nu fac nimic altceva decât să ducă oamenii în rătăcire. Prin urmare, ei sunt nişte călăuze oarbe, cum a fost zis de Domnul Isus în Matei 15:14
Sunt nişte călăuze oarbe; şi când un orb călăuzește pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă. 

   Isus a mai spus:   Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească. (Ioan 10:10a) Această afirmaţie este făcută în contextul „hoţi şi tâlhari” din Ioan 10:1,8. Nu se vorbeşte numai de Satana, ci şi de slujitorii lui care se prefac în slujitori ai neprihănirii (2 Corinteni 11:15; Ioan 10:1). Aceasta ne permite să vedem singurul scop al acestor şarlatani care este de a induce în eroare oamenii (ei fură, omoară şi distrug). Ei fură, vorbind cu trufie lucruri de nimic (2 Petru 2:18), omoară fiind folosiţi de diavol (1 Petru 5:8) pentru că-i ţin pe oameni departe de cuvintele vieţii (Proverbe 4:20-22; 14:12; 18:21; Filipeni 2:16). Şi, ei distrug cu „ereziile lor nimicitoare” (2 Petru 2:1), poate că ei nu sunt conştienţi de profunzimea răului lor (Ioan 16:2-3; 2 Timotei 3:13), însă sunt totuşi, ca nişte dobitoace fără minte, din fire sortite să fie prinse şi nimicite (2 Petru 2:12); şi care într-adevăr se distrug pe ei înşişi, cât şi pe alţii.

  Dacă, Domnul ar folosi un învăţător fals pentru ceva bun, ar face-o în ciuda lui, nu din cauza lui, aşa cum Domnul l-a folosit pe Balaam proorocul mincinos (învăţător fals) ca să binecuvânteze pe Israel (Numeri 22:24) şi asta nu pentru că Balaam era un om al lui Dumnezeu, sau pentru că el conducea oameni la Domnul (Numeri 25:1-9; 31:16; 2 Petru 2:15-16). În acest caz Dumnezeu, a schimbat blestemul în binecuvântare (Deutoronom 23:5; Nemia 13:2).

  Biblia nu arată nicăieri că Domnul ar folosi prooroci mincinoşi ca să înveţe calea spre Hristos. Dimpotrivă, Cuvântul ne învaţă că Dumnezeu îi foloseşte pentru a îndepărta pe oameni de Hristos (Psalm 118:22-24; Romani 11:36; 1 Petru 2:7). Dezamăgiri uscate, nori şi fântâni fără apă aşa sunt învăţătorii mincinoşi. Ei se laudă în mod fals că predică Evanghelia oamenilor, dar sunt ca cel menţionat în Proverbe 25:14 Ca norii şi vântul fără ploaie, aşa este un om care se laudă pe nedrept cu dărniciile lui. Dacă ai voii să „scoţi apă cu bucurie din izvoarele mântuirii” (Isaia 12:3) trebuie să mergi acolo unde se găseşte apa (Ioan 4:10,13-14). Dar, sigur apa nu se găseşte aşa cum i-ar place omului menţionat mai sus. Şi nici nu se găseşte în numeroasele biserici false, sau ministerele lor (slujiri, lucrări). Apa se găseşte în paginile Cuvântului lui Dumnezeu (1 Petru 1:22-23; Evrei 4:12-13; Apoc. 19:13). De aceea, teme-te de Dumnezeu (Luca 12:4-5), cere înţelepciune (Prov. 2:3), tânguieşte-te şi plângi (Iacov 4:9) caută să înţelegi (Proverbe 2:4-5) ca şi cum mâine nu mai există, deoarece pentru cei mai mulţi nu mai există nici un mâine (Psalm 9:17; 92:7; Proverbe 1:24-32; Mate 7:13-14).

  „Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun, că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea. ( Luca 13:24)

CUVINTE ARGUMENTATE: CACI DACA PACATUIM CU VOIA...NU MAI RAMANE NICI O JERTAFA PENTRU PACATE.

Sărbătoarea de Crăciun, este biblică sau este o minciună?

   Cum se umple o colivie de păsări, (Ieremia 5:27 ) aşa se umplu comunităţile "creştine" prin vicleşug, (2 Timotei 3:1-5; 2 Petru 2:1-3), tot astfel şi sărbătoarea de Crăciun, care este doar unul din exemplele de înşelăciune din vremurile acestea (2 Timotei 4:3).

Crăciunul, în America şi Europa (dar și în alte continente) de astăzi este sărbătorit în principal în patru moduri:

1. Sărbătoarea venirii lui Moş Crăciun
2. Sărbătoarea venirii lui Hristos şi venirea lui Moş Crăciun
3. Sărbătoare cu caracter laic (nici Hristos, nici Moş Crăciun)
4. Sărbătoarea naşterii lui Hristos

1. Vorbind despre cei care sărbătoresc venirea lui Moş Crăciun? Iar acest Moş Crăciun pe care ei îl aşteaptă: "ştie când dormi. El ştie când ești treaz. El ştie dacă ai fost rău, sau bun." Ei bine, aceste cuvinte descriu un dumnezeu (numai un dumnezeu ar putea face la nivel mondial astfel de lucruri). Moş Crăciun este un dumnezeu fals (un idol, 1 Ioan 5:21). El este blând, curat şi arată bine, vine la miezul nopţii.
   2 Corinteni 11:14 ne avertizează de schemele Diavolului şi de viclenia lui. Satana însuşi se transformă într-un înger de lumină. Chiar dacă totul este "făcut cu credinţă", aceasta este încă şi mai este rău. Întregul concept “Moş Crăciun” nu este bun, ci este rău şi-i gata să înşele pe cei lesne crezători.
2. Cât despre cei care sărbătoresc venirea lui Hristos şi venirea lui Moş Crăciun? În cultura noastră, nu este puţin probabil să se vadă scena Naşterii împreună cu Mos Crăciun şi renii lui (unele chiar au pe Moş Crăciun în scena Naşterii). Este oare un asemenea lucru plăcut în ochii lui Dumnezeu, de amestecare a unui dumnezeu fals cu Hristos?
   În nici un caz nu (ex, Tefania 1:4-5)!
3. Iar despre cei ce sărbătoresc Xmas, care sunt atei, sau de alte religii (nici Hristos, nici Moş Crăciun)? Aceşti oameni de obicei au doar o sărbătoare cu pom de Crăciun, schimb de cadouri, etc. Iată un exemplu:
   Lucrul cel mai impresionant de Crăciun este Pomul de Crăciun. Şi, Punctul principal pe toată durata sărbătorilor de Crăciun este pomul împodobit. Colinde sunt cântate în jurul acestuia. Cadouri sunt schimbate sub el. Oaspeți şi cina de Crăciun, toţi au grijă deosebită pentru a aduce complimente gazdei de frumusețea lui, etc. Nimeni nu pretinde că prin aceste ritualuri se închină pomului, căci Pomul de Crăciun nu este doar un lucru destul de frumos ca să te uiţi la el, ci el are un loc special în istoria spirituală a tuturor, începând cu simbolismul lui antic care este încorporat în religiile noastre familiare moderne, care încă mai are puterea de a ne agita în adâncul sufletelor noastre. (Sheryl Ann Karas)
   Într-adevăr, oamenii nu pretind că-i "cult" (adorare) a bradului, “pomul de Crăciun”. Dar, este oare adevărat? Amintiţi-vă de cântecul, "O brad de frumos, o brad de frumos..."?
   Dacă se compară “bradul de Crăciun” cu Ieremia 10:1-4, există unele asemănări izbitoare.

4. Cât despre cei care pur şi simplu sărbătoresc Crăciunul ca o celebrare a naşterii lui Hristos? Mai întâi de toate, Hristos de "Crăciun" nu este Hristos din Biblie. Iată câteva motive solide de ce ar trebui să ne facă să ajungem la o astfel de concluzie:

  Mai întâi de toate nu este biblică nici una din practicile asociate cu Crăciunul. Iar, ca cineva să aleagă: 25 decembrie, pentru data naşterii Domnului, este o şansă din 365 că asta ar putea fi adevărata zi (a fost de fapt ziua de naştere a unui Dumnezeu fals, Mithra). Ideea acestui întreg ansamblu de "Crăciun" nu a venit până în anii 300, după naşterea lui Hristos. Am putea întreba, oare când a fost primul "Crăciun" (primul Noel)? Acesta, sigur nu a fost în anul naşterii Domnului nostru. Prima sărbătoare de "Crăciun" nu a fost până cândva în secolul 4, după ce biserica catolică, în loc să se opună acestui neadevăr, l-a adoptat (creştinare). De la primul Crăciun şi până în prezent, sărbătoarea de Crăciun a fost întotdeauna asociată cu închinarea la idoli, obiceiuri rele, superstiţioase (în trecut, Mithra zeul soare, astăzi, Moş Crăciun, magie, vrăjitorie, dumnezeul materialismului).

Hristos, Domnul Sfânt din Biblie cheamă pe oameni să se pocăiască de păgânismul lor (Fapte 17:16-31), şi nu la "Creștinare". În general, lumea adoră (se închină, iubeşte) Hristos-ul de Crăciun. Dar în Biblie este spus că lumea nu primeşte pe adevăratul Hristos (Ioan l: ll; 7:7).
Astfel se face că ortodocşii au Hristosul lor. Catolicii au Hristos-ul lor. Protestanții pe al lor. Mormonii au Hristos-ul lor. Martorii lui Iehova au un Hristos al lor. Căci sărbătoarea de Crăciun are Hristos-ul ei (care este în principiu, un Hristos catolic).
Dar când se va revenii Isus Hristos, crezi tu că El va reveni ca Hristos-ul de Crăciun (Apocalipsa 19:11-16)? Desigur că nu!
Chiar şi atunci când El a venit ca un prunc, această profeţie a fost făcută cu privire la El, că va fi "... un semn care, care va stîrni împotrivire..." (Luca 2:34). Lumea uraşte pe adevăratul Hristos.

Cineva ar putea spune, "Ei bine, când vom sărbătorii de Crăciun, sărbătorim naşterea lui Hristos din Biblie." Asta-i o minciună! Hristos de Crăciun, nu este Hristos din Biblie.

Israeliţii şi-au spus acelaşi tip de minciună, în Exodul 32:4-5 cu viţelul de aur. Ei şi-au spus: „Israele! Iată dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului.” Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui şi a strigat: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului!” (Ebraică "lui Yahweh"). Isus a spus în Ioan 4:24: Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie sã I se închine în duh şi în adevăr.”

Care trebuie să fie atitudinea noastră faţă de ce este rău, cum ar fi falsul "Hristos"?... Ar fi aceasta: Copilaşilor, păziţi-vă de idoli. Amin. (1 Ioan 5:21)

Ce altceva trebuie făcut?..."fugiţi de închinarea la idoli" (1 Corinteni 10:14), Fie-vă groază de rău." (Romani 12:9), "Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului, şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai de grabă osîndiţi-le." (Efeseni 5:8-11). Si orice om: să se depărteze de rău şi să facă binele(1 Petru 3:11), deci "nu urma răul, ci binele" (3 Ioan 11).

În sine, nu este nimic greşit a oferi cadouri, sau a ţine o sărbătoare; dar atunci când aceasta se face în numele unui hristos fals (idolatrie), trebuie să ne opunem (Romani 12:9). După cum Hristos a condamnat creştinii "din Pergam şi Tiatira pentru că mâncau din lucrurile jertfite idolilor (Apocalipsa 2:14, 20), tot aşa ar trebui să ne opunem şi noi la tot ceea ce este făcut în numele acestor moderne şi înşelătoare practici idolatre cu numele ...Crăciun.

 

Eşti tu mântuit?

https://sites.google.com/site/crestinadevarat/home

Cel mai important lucru din viaţa oricărui om este ca el să fie mântuit. Acest lucru este foarte serios, fiindcă Biblia afirmă că nu sunt decât două căi: o cale va duce în rai și cei ce vor fi acolo vor avea viaţa veșnică în Împărăţia lui Dumnezeu (Matei 5:22), și o altă cale duce în Iazul de foc (Apocalipsa 20:14) acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor, și va fi chin veșnic. Chiar dacă oamenii ignoră acest lucru, totuși acesta este adevărul.
   Din Scriptură este ştiut faptul că Dumnezeu a pregătit o zi de urgie şi că El va judeca lumea: Ziua aceea este o zi de mânie, o zi de necaz şi de groază, o zi de pustiire şi nimicire, o zi de întuneric şi negură, o zi de nori şi de întunecime (Tefania 1:15), atunci oamenii vor fi la strâmtorare, şi vor bâjbâi ca nişte orbi, pentru că au păcătuit împotriva Domnului (vrs. 17). Dureros este faptul că toţi oamenii sunt în pericol: Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu (Romani 3:23), deci, omenirea întreagă este condamnată şi nu va fi cale de scăpare.   Acum, “vestea bună” a Evangheliei este că Domnul a pregătit o cale de salvare, prin credinţa în Isus (adevăratul Isus Hristos), de fapt este singurul mod prin care cineva poate fi mântuit, după cum este scris: În nimeni altul nu este mântuire (Fapte 4:12a). Deci, Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi,.. Isus, care ne izbăveşte de mânia viitoare (1 Tesaloniceni 1:10). Cei mai mulţi oameni nu vor să asculte nimic din ce spune Biblia (Scriptura, sau Cuvântul lui Dumnezeu), și pentru că nu vor să se pocăiască, vor pierii (Luca 13:3). Dar, de asemeni sunt unii care aderând la anumite religii sau denominațiuni și urmând învățăturile lor, pretind a fi credincioși și ei cred că vor fi mântuiți, însă pentru că nu împlinesc Cuvântul, nu vor fi mântuiți. De fapt acesta este un mare pericol fiindcă acești oameni se înșală singuri (Iacov 1:22), dar Isus a spus clar: Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. (Matei 7:21)   Aşa cum spune Cuvântul, aşa și este. Căci, Dumnezeu sigur va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului (Cuvântul este adevărul; Ioan 14:6) şi ascultă de nelegiuire. Deci, fie că ei fac parte din anumite culte sau nu, dacă sunt necredincioşi, sau fricoşi, sau scârboşi (detestabili), sau ucigaşi, sau curvari, sau vrăjitori, sau închinătorii la idoli, sau de sunt mincinoşi, ei bine, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă (Apocalipsa 21:8).    Temelia cuvântului lui Dumnezeu este “adevărul” (Psalmii 119:160), deci sigur, ceea ce spune El este adevărat. Aceasta înseamnă că atunci când spune: N-adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească şi să fii găsit mincinos (Proverbele 30:6) aceasta înseamnă că sigur așa este, iar dacă cineva ar respinge aceste cuvinte, este necredincios deoarece respinge “adevărul”, el ar dovedii că nu crede orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu (Luca 4:4). Tot astfel, când El spune: Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu... (1 Petru 4:11a), nimeni nu trebuie să vorbească altfel, căci nu se poate schimba acest adevăr, altminteri ar fi necredinţă. Este zis: să n-aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice „frate”, totuşi este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi. (1 Corinteni 5:11) Iar, dacă cineva nu ascultă de această poruncă înseamnă că se împotrivește adevărului, totuși dacă vrea cineva să fie mântuit trebuie să împlinească ceea ce este scris.
   Vedeți ce serioase sunt aceste lucruri, dar cei mai mulți nu ascultă de ADEVĂR, ci ascultă mai degrabă de învățăturile care le plac lor, astfel se împlinește ce a fost vestit mai înainte: Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor. (2 Timotei 4:3)
  Numai Dumnezeu, adevăratul Dumnezeu, poate să mântuiască. Deci, cine nu cunoaște pe Dumnezeu nu poate fi mântuit, fiindcă el crede și se închină altui dumnezeu, deșii: nu este decât un singur Dumnezeu (1 Corinteni 8:6a), “Dumnezeul din Biblie”, adică așa cum este El prezentat și căruia Fiul vrea să I-L arăte” (Matei 11:27). Sunt mulți care nu cunosc pe Dumnezeu, ci sunt idolatri, lesne crezători, ei cred și se închină unui “dumnezeu” care este așa cum gândesc ei, sau cred că este așa cum alții i l-au descris, și după cum este zis este adevărat că în lume sunt mulți dumnezei (θεοὶ), și fiindcă nu ascultă de adevărul biblic se rătăcesc, căci: Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună, pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi. (2 Tesaloniceni 2:11-12) Sunt mulți care cred ca Hristos mântuiește, dar pentru că nu cred în Hristos din Biblie, credința lor nu este bazată pe adevăr, căci ei asculta de ce le place lor, și cred în cineva pe care ei și-l închipuie, dar credința în cineva diferit de Cel adevărat nu este mântuire, de fapt ei ignoră avertismentul pe care Cuvântul î-L spune: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva. Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: „Eu sunt Hristosul!” Şi vor înşela pe mulţi. (Marcu 13:6, vezi si, Luca 21:8) Este scris de asemeni: se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni, ca să înşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi. (Marcu 13:22) Deci, cei ce vor fi amăgiți și înșelați (chiar și dintre cei aleși), nu vor fi mântuiți, căci sunt înșelați. Și pentru că ei cred o altă Evanghelie, sau cred diferit de ce-i scris în Biblie, nu pot avea mântuirea. Nici, cei ce sunt prieteni cu lumea (Iacov 4:4) și nici cei mândri (vrs. 6), nu vor fi mântuiți. De asemeni niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu. (Efeseni 5:5) Cei ce sunt carnali și umblă după lucrurile firii, vor fi pedepsiți (2 Petru 2:9), iar cei ce nu iartă, nu vor fi iertați (Marcu 11:26).
  In concluzie, mântuirea nu este un lucru pe care să-l ei cu ușurință, ci este ceva foarte serios, fiindcă, este viaţă veșnică, sau chin veșnic, deci pentru ca cineva să cunoască că este “mântuit” este foarte important să cunoască adevărul. Trebuie să ei bine seama la învățătura “adevărului” și să asculți de El căci unii chiar dacă sunt în Hristos, dar dacă nu aduc rod vor fi tăiați (Ioan 15:2), și de asemeni mai este scris că și cel neprihănit va scăpa cu greu (1 Petru 4:18) Totuși, cei ce sunt mântuiți fiindcă ascultă "glasul" Domnului și trăiesc cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu (Matei4:4), î-L urmează și ei sunt "oile Domnului", căci Isus (Adevărul) merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. Aici, este ceva foarte important, căci este zis: Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor. (Ioan 10:5) Străin, este oricine altcineva (om, religie, denominațiune, învățătură) decât Hristos. Lumea cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu (1 Corinteni 1:21), căci căuta să-L cunoască prin metodele, logica și priceperea ei, de aceea nu este surprinzător că nu-L cunoaște.

 „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! (Apocalipsa 18:4).

Mai multe se poate citii pe: https://sites.google.com/site/crestinadevarat/home

UNITATEA / Unirea Sfinţilor

Este un fenomen uimitor (Psalmul 118:22-23), o realitate încă prezentă (2 Timotei 3:1-5; 4:3), că sunt atât de mulţi care pretind a crede Biblia (şi pretind de asemeni că iubesc adevărul), totuşi găsesc convenabil să aibe atât de multe erori (spre deosebire de Psalmul 119:104 & amp; 128) şi astfel ei fac complet abstracţie de poruncile din Efeseni 4:3 anume de ("a păstra unirea Duhului"); 1 Corinteni 1:10 ("a avea acelaşi fel de vorbire", de "a nu avea dezbinări", a avea "un gând, şi o simţire") 2 Corinteni 13:11, şi ("să fie cu un cuget"); Filipeni 1:27 ("rămânând tari în același duh, cu un suflet"); 2:2 (să fie cu "o simţire", cu "un suflet şi un gând"); 3:16 ("să fie de aceeaşi părere") şi 1 Petru 3: 8 ("să fie cu aceleaşi gânduri"). Este ca şi cum pentru ei 1 Ioan 4:6 nu ar fi scris: 

    Noi însă suntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu, ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu, nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaştem duhul adevărului şi duhul rătăcirii.

  Creştinismul este singura religie adevărată (Ioan 14:6). Oricine şi orice altă religie este falsă şi acest lucru duce la iad (Psalmul 9:17; Apocalipsa 22:15). Oricine, cu cel puţin o oarecare înţelegere biblică recunoaşte acest lucru. Cu toate acestea, atunci când este vorba de mulţimile de confesiuni în ceea ce se numeşte "creştinism", oamenii de obicei preamăresc pe mulţi; multe, sau toate dintre aceste confesiuni ca adunări legitime ale Bisericii lui Dumnezeu. Acum, motivul pentru că acestea există, este că ei nu pot fi de acord cu privire la doctrină (de exemplu, ceea ce învaţă Biblia). Ei nu sunt de aceeaşi părere, şi nu au un cuget curat (1 Petru 3:16). Ei nu au o simţire (Filipeni 2:2). Ei nu au acelaşi fel de vorbire (1 Corinteni 1:10). Există dezbinări printre ei (1 Corinteni 1:10). Ei nu se ascultă unul pe altul (1 Ioan 4:6).
  Se poate observa aşa de uşor că au apărut biserici peste biserici care nu au "un gând, şi o simţire", nu au "acelaşi fel de vorbire", şi nu se pot "asculta" unul pe altul (1 Ioan 4:6).
  Şi, dacă şi atunci când o fac "cooperează" (într-o formă oarecare), ei mai degrabă pun doctrinele lor diferite de-o parte, decât să ajungă oarecum la o soluţie biblică (vezi mai jos). Aceasta este ceea ce face ecumenismul, acceptând diferențele şi manifestările fiecăruia. Spre deosebire de orice stare de spirit ecumenic, Iuda scrie în Iuda 3:
Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna.
Pentru ce acest îndemn (de a lupta)? Iuda spune că-i pentru "credinţă". Pavel mai specific spune:
Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească. Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos. (2 Corinteni 10:3-5)
Trebuiesc "răsturnate izvodirile minţii", şi să nu fie călăuziţi de firea pământească. Orice gând, orice doctrină, orice învăţătură, totul trebuie să fie supus şi luat rob în "ascultare de Hristos" (ascultător adică de Cuvântul lui Dumnezeu, Hristos fiind Cuvântul, Ioan 1:1; Evrei 4: 12-13; Apocalipsa 19:13). Aceasta este ceea ce Iuda îndeamnă pe fiecare sfânt să facă ("Preaiubiţii", Iuda 3). Dar cum poate fi atins acest obiectiv? Deoarece, există atât de multe opinii diferite despre ceea ce spune Biblia!
  Cum ar putea fi acolo o oarece unitate, în vre-o adunare a credincioşilor, sau o oarece unitate între adunări (biserici), dacă nu sunt "răsturnate izvodirile minţii"? Dacă ar fi lăsată în baza lumii creştine false, nu am putea avea o astfel de unitate şi, prin urmare, nu s-ar putea "cunoaşte duhul adevărului şi duhul rătăcirii" (1 Ioan 4:6). Dar, cei ce ies afară din tabără (Evrei 13:13) pot face aceasta, prin puterea Duhului lui Dumnezeu.
  În 1 Corinteni 12:12-13, Pavel scrie:
Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot aşa este şi Hristos. Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh.
Efeseni 4:4 afirmă în continuare:
Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre.
  Dumnezeu este în fiecare credincios adevărat, şi sursa fiecărui credincios adevărat este Dumnezeu, deoarece: "am fost adăpaţi dintr-un singur Duh" (1 Corinteni 12:13). Duhul Său Sfânt, care este Duhul adevărului (Ioan 14:16-17), locuieşte în fiecare credincios ce-L urmează pe Hristos. Din acest motiv, cei care au Duhul lui Dumnezeu (Duhul adevărului) sunt învăţaţi de Dumnezeu şi ei cunosc adevărul. Aşa cum spune Ioan:
Dar voi aţi primit ungerea din partea Celui Sfânt şi ştiţi orice lucru. V-am scris nu că n-aţi cunoaşte adevărul, ci pentru că îl cunoaşteţi şi ştiţi că nicio minciună nu vine din adevăr. (1 Ioan 2:20-21)
Şi:
Cât despre voi, ungerea pe care aţi primit-o de la El rămâne în voi şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată, şi nu este o minciună, rămâneţi în El, după cum v-a învăţat ea. (1 Ioan 2:27 )
Această "ungere" (Duhul Sfânt care ne învaţă "toate lucrurile" - 1 Ioan 2:27 / Ioan 14:26) este în fiecare credincios adevărat. Şi, acest lucru este pentru că, este o unitate a sfinţilor în doctrină (ex, a ceea ce învaţă Biblia), chiar până şi "orice gând îl facem rob ascultării de Hristos." (2 Corinteni 10:3 5).
Isus, vorbind de El şi cei care-L urmează, a declarat: După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.” (Ioan 10:4-5)
Şi:
Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine. (Ioan 10:27)
  Isus spune că oile Sale (ex, credincioşii adevăraţi) îl vor urma (ex, vor urma adevărul, Ioan 14:6), şi ei nu vor urma un străin (de exemplu, cineva care vorbeşte contrar adevărului). Atunci când este prezent şi adevărul şi o minciună în acelaşi timp, oile vor urma adevărul. De ce aceasta? Pentru că ei cunosc glasul Lui (ei ştiu pe cine urmează), şi au Duhul Său care locuieşte în ei, învăţându-i "toate lucrurile" ("orice gând" în ascultare de El, 2 Corinteni 10:3-5). Acest lucru nu înseamnă că cunoaşterea perfectă este atinsă vreodată (1 Corinteni 13:9), nici nu înseamnă că credincioşii nu vor mai "plutii încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură", şi de doctrine care abundă (Efeseni 4:14). Dar, ceea ce înseamnă, este faptul că cei care cunosc pe Dumnezeul lor, cei care au Duhul adevărului în ei, vor fi învăţaţi de Dumnezeu, şi vor lua aminte (ca un model de trăire, 2 Ioan 9; 1 Ioan 2 :3-4), la adevăr. Aceştia, poate că se luptă cu probleme. Ei poate că bâjbâie şi strigă după înţelepciune (Proverbe 2). Dar, Domnul va auzi (Iacov 1:5). Domnul îi va învăţa toate lucrurile şi le va aduce aminte de tot adevărul (Ioan 14:26 / 1 Ioan 2:27 - "toate lucrurile"). Cum Proverbe 3:5-6 afirmă: Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.
  Atunci, de ce toate aceste denumiri? De ce toate aceste confuzii în "creştinism", despre doctrină şi ceea ce Biblia învaţă? De ce nu se spune că "creştini" nu pot cădea de acord asupra a ceea ce spune Biblia? Deoarece nu toţi sunt "din Dumnezeu" (1 Ioan 4:6).
  Satan (Diavolul) înşală întreaga lume (Apocalipsa 12:9), şi el este iute să facă aceasta în tabăra "creştinismului" (2 Corinteni 11:14-15). Diviziunile nu provin de la cei ce au Duhul adevărului în ei. Diviziunile (dezbinările) provin de la cei care sunt lipsiţi de Duhul, astfel cum este exemplificat în Iuda. Vorbind despre oamenii nelegiuiţi, el scrie: Ei Sunt aceia care dau naştere la dezbinări, oameni supuşi poftelor firii, care n-au Duhul. (Iuda 19) Dacă toţi oamenii care au pretins a fi creştini (1 Petru 4:16), au fost cu adevărat creştini (şi au avut, prin urmare, Duhul lui Dumnezeu în ei, Romani 8:9 / Efeseni 1:13-14), nu ar exista diviziuni. Drept urmare nu ar mai fi culte. Nici nu ar fi atâtea doctrine diferite. Dar nu este cazul.
  Lumea este plină cu frăţii false (2 Corinteni 11:26) şi învăţători falşi (2 Petru 2:1). De fapt, Domnul ne-a spus mai dinainte că acest lucru se va întâmpla. Astfel că "creştinii" vor prefera pe învăţătorii falşi. Aşa cum ni se spune în 2 Timotei 4:3 Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor.
  Despre faptul că sunt o "mulţime" de învăţători care gâdilă urechile, Petru scrie: "calea adevărului va fi vorbită de rău". Cu alte cuvinte, calea adevărului nu va fi privită ca fiind calea adevărului, ci dimpotrivă, ca ceva greşit (sau ca ceva rău). Aşa cum Pavel a scris în vremea lui, despre adevăraţii credincioşi că sunt priviţi "ca înşelători, măcar că spuneau adevărul" (2 Corinteni 6:8; tot astfel este percepţia celor mai mulţi, vorbind de noi).
  Acum, cei care sunt pe calea adevărului (care au Duhul lui Dumnezeu, Duhul adevărului în ei), pentru ei 1 Ioan 4:6 este foarte adevărat. De ce aceasta? Pentru că ei trăiesc prin şi umblă în adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Astfel că ei, trăiesc în încredere şi depind de "orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu" (Matei 4:4). Autoritatea şi încrederea lor este în Cuvântul revelat al lui Dumnezeu, astfel că ei î-L urmează, î-L trăiasc, şi î-L vorbesc. Cei care au, Duhul lui Dumnezeu în ei au viaţa şi de asemenea, "ascultă" (1 Ioan 4:6). Dar cei lipsiţi de Duhul Sfânt şi care nu au încredere în "orice cuvânt" (Matei 4:4), nu ascultă (adică ei nu-L acceptă). Prin urmare, cei care sunt în adevăr pot cunoaşte "Duhul adevărului şi duhul rătăcirii."
  Punctul crucial al problemei cu privire la orice controversă este întotdeauna acesta: Cine spune adevărul? Cine este Biblic, şi cine nu este? La orice controversă, o persoană (sau poziţia acesteia) poate fi în adevăr şi celălalt nu este. Sau, ambii se rătăcesc, adică sunt în eroare.
  Fără îndoială, că oricine ar putea fi temporar greşit (în eroare) asupra unui subiect. Dar, de cine ascultă ei atunci când este cazul? Cei din eroare, (care ascultă de înţelegerea lor, şi de propriile lor înşelăciuni), sau cei din adevăr (1 Ioan 4:6). Cel care nu ascultă "cuvintele sănătoase" (1 Timotei 6:3) este cel care este mândru şi lipsit de adevăr (1 Timotei 6:4-5). În plus, pot exista, de asemenea, controverse, despre un subiect despre care Biblia nici măcar nu dă informaţii cu privire la acesta. Astfel, Pavel ia spus lui Timotei "Fereşte-te de întrebările nebune şi nefolositoare" (2 Timotei 2:23). A argumenta (a lupta), peste problemele despre care Biblia nici măcar nu dă răspuns, aceasta este nebunie şi numai un ignorant ar face-o. Astfel de oameni care insistă asupra acestor probleme trebuie să fie avertizaţi de două ori, iar dacă nu iau seama, de aceştia trebuie să te depărtezi (Tit 3:9-11).
  Acum, aici sunt cei care doresc să dea impresia că adevărul nu poate fi cunoscut în ceea ce Biblia învaţă, despre ceea ce unii numesc "probleme secundare" (ex, mântuirea limitată, alegerea, siguranţa veşnică, etc). Cu alte cuvinte, problemele pe care Biblia, desigur că le învaţă, dar există multe opinii diferite ale oamenilor "cărturari evlavioşi". Mulţi susţin că astfel de chestiuni nu ar trebui să fie un semn distinctiv între fraţii adevăraţi şi cei falşi. De fapt, a face acest lucru este "periculos" în ochii celor mai mulţi "creştini".
  Acest lucru a fost exemplificat într-un e-mail (8-16-96), primit de la Newell David (Jerubaal@aol.com), în care David a afirmat ca răspuns chiar la această problemă, declarând: "Această linie de gândire este deosebit de periculoasă şi ne-scripturală." (de exemplu, a face diferenţa între fraţii adevăraţi şi cei falşi despre "problemele secundare"). Ce spune acest om este acesta: Este periculos şi ne-scriptural să se aplice 1 Ioan 4:6 ("cine cunoaşte pe Dumnezeu ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaştem Duhul adevărului şi duhul rătăcirii."). Şi, el mai spune că este periculos şi ne-scriptural să se aplice 1 Timotei 6:3-5. Dacă învaţă cineva pe oameni învăţătură deosebită, şi nu se ţine de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos şi de învăţătura care duce la evlavie, este plin de mândrie... lipsiţi de adevăr ... Fereşte-te de astfel de oameni.
  Apropo, dacă cineva este dus în "rătăcire de unii nelegiuiţi", înseamnă că pur şi simplu este departe de adevăr (notaţi 2 Petru 3:16-17), adică, pur şi simplu este departe de Hristos (Hristos este Adevărul ), deoarece un astfel de om, se află printre cei care nu rămân în El (2 Ioan 9). Iar, cei care nu rămân în Hristos vor fi aruncaţi în foc şi vor arde (Ioan 15:6). Astfel că a cunoaşte şi a iubi adevărul (tot ce poate fi cunoscut şi iubit) este important (Isaia 66:1-2; Filipeni 2:12)!
  Desigur, Scriptura nu descrie într-adevăr că unele aspecte sunt mai importante decât altele. Avem exemplul Domnului Isus care a făcut acest lucru clar fariseilor şi cărturarilor, atunci când El a spus:
Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute. Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila! (Matei 23:23-24)
  Aici Isus vorbeşte de "cele mai însemnate lucruri" El compară ţânţarul la plata "zeciuielii din izmă, din mărar şi din chimen" cu cămila, adică: a neglija "dreptatea, mila şi credincioşia." Chiar dacă ţânţarul este uşor, iar cămila este destul de grea, Isus nu dispreţuieşte ţânţarul (zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen), care pare lipsit de importanţă. Nu, dimpotrivă El spune că de fapt dreptatea, mila şi credincioşia ar fi trebuit să fi fost făcute, "şi pe acelea (zeciuiala) să nu le lăsaţi nefăcute." Cu alte cuvinte, plata: "zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen", adică ţânţarul, care nu sunt cele mai însemnate lucruri, El, a zis să fie făcute, de asemenea.
Omul trebuie să trăiască "cu orice cuvânt al lui Dumnezeu" (Matei 4:4). Totul trebuie să fie crezut şi ascultat. Greşeala cărturarilor şi fariseilor, nu a fost că ei au strecurat ţânţarul, ci mai degrabă că aceştia au înghiţit cămila.
Cu cele de mai sus în minte, ar trebui să se înţeleagă că cei care iubesc pe Dumnezeu, şi care iubesc pe poporul Său, consideră că este o problemă serioasă, a lupta pentru credinţă şi a aduce "orice gând rob ascultării de Hristos". Pentru că ei iubesc Cuvântul Său (Psalm 119:97), şi iubesc poporul Lui (1 Ioan 3,14). Astfel, cei care sunt sfinţii Dumnezeului Celui Prea Înalt (Geneza 14:20; Daniel 7:27), nu vor avea doar o adevărată şi binecuvântată unitate (doctrinar în adevăr), dar se vor strădui să păstreze această unitate a Duhului în legătura păcii (Efeseni 4:3). Psalmul 133, spune:
Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună! Este ca untdelemnul de preţ, care, turnat pe capul lui, se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, se coboară pe marginea veşmintelor lui. Este ca roua Hermonului care se coboară pe munţii Sionului, căci acolo dă Domnul binecuvântarea, viaţa, pentru veşnicie.
Acolo unde este Duhul, acolo este unitate. Fără Duhul Sfânt, unitatea doctrinară ar fi imposibilă. Iar, din moment ce El locuieşte în fiecare credincios adevărat, există unitate. Însă, ceea ce face ca aceste învăţături să fie strâmbate (2 Corint. 2:17), sunt fraţii mincinoşi, care sunt lipsiţi de Duhul Sfânt. Dar, cu toate acestea, realitatea este totuşi acolo, aşa cum Isus sa rugat să fie.

Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. (Ioan 17:20-21)


Original “The Unity Of The Saints”, by Darwin Fish
Traducerea Vasile Sanda "Rob netrebnic".

Tot aşa şi voi, dupã ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, sã ziceţi: „Suntem nişte robi netrebnici; am fãcut ce eram datori sã facem.” (Luca 17:10)