CUVINTE ARGUMENTATE: CACI DACA PACATUIM CU VOIA...NU MAI RAMANE NICI O JERTAFA PENTRU PACATE.

Sărbătoarea de Crăciun, este biblică sau este o minciună?

   Cum se umple o colivie de păsări, (Ieremia 5:27 ) aşa se umplu comunităţile "creştine" prin vicleşug, (2 Timotei 3:1-5; 2 Petru 2:1-3), tot astfel şi sărbătoarea de Crăciun, care este doar unul din exemplele de înşelăciune din vremurile acestea (2 Timotei 4:3).

Crăciunul, în America şi Europa (dar și în alte continente) de astăzi este sărbătorit în principal în patru moduri:

1. Sărbătoarea venirii lui Moş Crăciun
2. Sărbătoarea venirii lui Hristos şi venirea lui Moş Crăciun
3. Sărbătoare cu caracter laic (nici Hristos, nici Moş Crăciun)
4. Sărbătoarea naşterii lui Hristos

1. Vorbind despre cei care sărbătoresc venirea lui Moş Crăciun? Iar acest Moş Crăciun pe care ei îl aşteaptă: "ştie când dormi. El ştie când ești treaz. El ştie dacă ai fost rău, sau bun." Ei bine, aceste cuvinte descriu un dumnezeu (numai un dumnezeu ar putea face la nivel mondial astfel de lucruri). Moş Crăciun este un dumnezeu fals (un idol, 1 Ioan 5:21). El este blând, curat şi arată bine, vine la miezul nopţii.
   2 Corinteni 11:14 ne avertizează de schemele Diavolului şi de viclenia lui. Satana însuşi se transformă într-un înger de lumină. Chiar dacă totul este "făcut cu credinţă", aceasta este încă şi mai este rău. Întregul concept “Moş Crăciun” nu este bun, ci este rău şi-i gata să înşele pe cei lesne crezători.
2. Cât despre cei care sărbătoresc venirea lui Hristos şi venirea lui Moş Crăciun? În cultura noastră, nu este puţin probabil să se vadă scena Naşterii împreună cu Mos Crăciun şi renii lui (unele chiar au pe Moş Crăciun în scena Naşterii). Este oare un asemenea lucru plăcut în ochii lui Dumnezeu, de amestecare a unui dumnezeu fals cu Hristos?
   În nici un caz nu (ex, Tefania 1:4-5)!
3. Iar despre cei ce sărbătoresc Xmas, care sunt atei, sau de alte religii (nici Hristos, nici Moş Crăciun)? Aceşti oameni de obicei au doar o sărbătoare cu pom de Crăciun, schimb de cadouri, etc. Iată un exemplu:
   Lucrul cel mai impresionant de Crăciun este Pomul de Crăciun. Şi, Punctul principal pe toată durata sărbătorilor de Crăciun este pomul împodobit. Colinde sunt cântate în jurul acestuia. Cadouri sunt schimbate sub el. Oaspeți şi cina de Crăciun, toţi au grijă deosebită pentru a aduce complimente gazdei de frumusețea lui, etc. Nimeni nu pretinde că prin aceste ritualuri se închină pomului, căci Pomul de Crăciun nu este doar un lucru destul de frumos ca să te uiţi la el, ci el are un loc special în istoria spirituală a tuturor, începând cu simbolismul lui antic care este încorporat în religiile noastre familiare moderne, care încă mai are puterea de a ne agita în adâncul sufletelor noastre. (Sheryl Ann Karas)
   Într-adevăr, oamenii nu pretind că-i "cult" (adorare) a bradului, “pomul de Crăciun”. Dar, este oare adevărat? Amintiţi-vă de cântecul, "O brad de frumos, o brad de frumos..."?
   Dacă se compară “bradul de Crăciun” cu Ieremia 10:1-4, există unele asemănări izbitoare.

4. Cât despre cei care pur şi simplu sărbătoresc Crăciunul ca o celebrare a naşterii lui Hristos? Mai întâi de toate, Hristos de "Crăciun" nu este Hristos din Biblie. Iată câteva motive solide de ce ar trebui să ne facă să ajungem la o astfel de concluzie:

  Mai întâi de toate nu este biblică nici una din practicile asociate cu Crăciunul. Iar, ca cineva să aleagă: 25 decembrie, pentru data naşterii Domnului, este o şansă din 365 că asta ar putea fi adevărata zi (a fost de fapt ziua de naştere a unui Dumnezeu fals, Mithra). Ideea acestui întreg ansamblu de "Crăciun" nu a venit până în anii 300, după naşterea lui Hristos. Am putea întreba, oare când a fost primul "Crăciun" (primul Noel)? Acesta, sigur nu a fost în anul naşterii Domnului nostru. Prima sărbătoare de "Crăciun" nu a fost până cândva în secolul 4, după ce biserica catolică, în loc să se opună acestui neadevăr, l-a adoptat (creştinare). De la primul Crăciun şi până în prezent, sărbătoarea de Crăciun a fost întotdeauna asociată cu închinarea la idoli, obiceiuri rele, superstiţioase (în trecut, Mithra zeul soare, astăzi, Moş Crăciun, magie, vrăjitorie, dumnezeul materialismului).

Hristos, Domnul Sfânt din Biblie cheamă pe oameni să se pocăiască de păgânismul lor (Fapte 17:16-31), şi nu la "Creștinare". În general, lumea adoră (se închină, iubeşte) Hristos-ul de Crăciun. Dar în Biblie este spus că lumea nu primeşte pe adevăratul Hristos (Ioan l: ll; 7:7).
Astfel se face că ortodocşii au Hristosul lor. Catolicii au Hristos-ul lor. Protestanții pe al lor. Mormonii au Hristos-ul lor. Martorii lui Iehova au un Hristos al lor. Căci sărbătoarea de Crăciun are Hristos-ul ei (care este în principiu, un Hristos catolic).
Dar când se va revenii Isus Hristos, crezi tu că El va reveni ca Hristos-ul de Crăciun (Apocalipsa 19:11-16)? Desigur că nu!
Chiar şi atunci când El a venit ca un prunc, această profeţie a fost făcută cu privire la El, că va fi "... un semn care, care va stîrni împotrivire..." (Luca 2:34). Lumea uraşte pe adevăratul Hristos.

Cineva ar putea spune, "Ei bine, când vom sărbătorii de Crăciun, sărbătorim naşterea lui Hristos din Biblie." Asta-i o minciună! Hristos de Crăciun, nu este Hristos din Biblie.

Israeliţii şi-au spus acelaşi tip de minciună, în Exodul 32:4-5 cu viţelul de aur. Ei şi-au spus: „Israele! Iată dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului.” Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui şi a strigat: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului!” (Ebraică "lui Yahweh"). Isus a spus în Ioan 4:24: Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie sã I se închine în duh şi în adevăr.”

Care trebuie să fie atitudinea noastră faţă de ce este rău, cum ar fi falsul "Hristos"?... Ar fi aceasta: Copilaşilor, păziţi-vă de idoli. Amin. (1 Ioan 5:21)

Ce altceva trebuie făcut?..."fugiţi de închinarea la idoli" (1 Corinteni 10:14), Fie-vă groază de rău." (Romani 12:9), "Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului, şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai de grabă osîndiţi-le." (Efeseni 5:8-11). Si orice om: să se depărteze de rău şi să facă binele(1 Petru 3:11), deci "nu urma răul, ci binele" (3 Ioan 11).

În sine, nu este nimic greşit a oferi cadouri, sau a ţine o sărbătoare; dar atunci când aceasta se face în numele unui hristos fals (idolatrie), trebuie să ne opunem (Romani 12:9). După cum Hristos a condamnat creştinii "din Pergam şi Tiatira pentru că mâncau din lucrurile jertfite idolilor (Apocalipsa 2:14, 20), tot aşa ar trebui să ne opunem şi noi la tot ceea ce este făcut în numele acestor moderne şi înşelătoare practici idolatre cu numele ...Crăciun.

 

Eşti tu mântuit?

https://sites.google.com/site/crestinadevarat/home

Cel mai important lucru din viaţa oricărui om este ca el să fie mântuit. Acest lucru este foarte serios, fiindcă Biblia afirmă că nu sunt decât două căi: o cale va duce în rai și cei ce vor fi acolo vor avea viaţa veșnică în Împărăţia lui Dumnezeu (Matei 5:22), și o altă cale duce în Iazul de foc (Apocalipsa 20:14) acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor, și va fi chin veșnic. Chiar dacă oamenii ignoră acest lucru, totuși acesta este adevărul.
   Din Scriptură este ştiut faptul că Dumnezeu a pregătit o zi de urgie şi că El va judeca lumea: Ziua aceea este o zi de mânie, o zi de necaz şi de groază, o zi de pustiire şi nimicire, o zi de întuneric şi negură, o zi de nori şi de întunecime (Tefania 1:15), atunci oamenii vor fi la strâmtorare, şi vor bâjbâi ca nişte orbi, pentru că au păcătuit împotriva Domnului (vrs. 17). Dureros este faptul că toţi oamenii sunt în pericol: Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu (Romani 3:23), deci, omenirea întreagă este condamnată şi nu va fi cale de scăpare.   Acum, “vestea bună” a Evangheliei este că Domnul a pregătit o cale de salvare, prin credinţa în Isus (adevăratul Isus Hristos), de fapt este singurul mod prin care cineva poate fi mântuit, după cum este scris: În nimeni altul nu este mântuire (Fapte 4:12a). Deci, Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi,.. Isus, care ne izbăveşte de mânia viitoare (1 Tesaloniceni 1:10). Cei mai mulţi oameni nu vor să asculte nimic din ce spune Biblia (Scriptura, sau Cuvântul lui Dumnezeu), și pentru că nu vor să se pocăiască, vor pierii (Luca 13:3). Dar, de asemeni sunt unii care aderând la anumite religii sau denominațiuni și urmând învățăturile lor, pretind a fi credincioși și ei cred că vor fi mântuiți, însă pentru că nu împlinesc Cuvântul, nu vor fi mântuiți. De fapt acesta este un mare pericol fiindcă acești oameni se înșală singuri (Iacov 1:22), dar Isus a spus clar: Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. (Matei 7:21)   Aşa cum spune Cuvântul, aşa și este. Căci, Dumnezeu sigur va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului (Cuvântul este adevărul; Ioan 14:6) şi ascultă de nelegiuire. Deci, fie că ei fac parte din anumite culte sau nu, dacă sunt necredincioşi, sau fricoşi, sau scârboşi (detestabili), sau ucigaşi, sau curvari, sau vrăjitori, sau închinătorii la idoli, sau de sunt mincinoşi, ei bine, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă (Apocalipsa 21:8).    Temelia cuvântului lui Dumnezeu este “adevărul” (Psalmii 119:160), deci sigur, ceea ce spune El este adevărat. Aceasta înseamnă că atunci când spune: N-adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească şi să fii găsit mincinos (Proverbele 30:6) aceasta înseamnă că sigur așa este, iar dacă cineva ar respinge aceste cuvinte, este necredincios deoarece respinge “adevărul”, el ar dovedii că nu crede orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu (Luca 4:4). Tot astfel, când El spune: Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu... (1 Petru 4:11a), nimeni nu trebuie să vorbească altfel, căci nu se poate schimba acest adevăr, altminteri ar fi necredinţă. Este zis: să n-aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice „frate”, totuşi este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi. (1 Corinteni 5:11) Iar, dacă cineva nu ascultă de această poruncă înseamnă că se împotrivește adevărului, totuși dacă vrea cineva să fie mântuit trebuie să împlinească ceea ce este scris.
   Vedeți ce serioase sunt aceste lucruri, dar cei mai mulți nu ascultă de ADEVĂR, ci ascultă mai degrabă de învățăturile care le plac lor, astfel se împlinește ce a fost vestit mai înainte: Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor. (2 Timotei 4:3)
  Numai Dumnezeu, adevăratul Dumnezeu, poate să mântuiască. Deci, cine nu cunoaște pe Dumnezeu nu poate fi mântuit, fiindcă el crede și se închină altui dumnezeu, deșii: nu este decât un singur Dumnezeu (1 Corinteni 8:6a), “Dumnezeul din Biblie”, adică așa cum este El prezentat și căruia Fiul vrea să I-L arăte” (Matei 11:27). Sunt mulți care nu cunosc pe Dumnezeu, ci sunt idolatri, lesne crezători, ei cred și se închină unui “dumnezeu” care este așa cum gândesc ei, sau cred că este așa cum alții i l-au descris, și după cum este zis este adevărat că în lume sunt mulți dumnezei (θεοὶ), și fiindcă nu ascultă de adevărul biblic se rătăcesc, căci: Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună, pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi. (2 Tesaloniceni 2:11-12) Sunt mulți care cred ca Hristos mântuiește, dar pentru că nu cred în Hristos din Biblie, credința lor nu este bazată pe adevăr, căci ei asculta de ce le place lor, și cred în cineva pe care ei și-l închipuie, dar credința în cineva diferit de Cel adevărat nu este mântuire, de fapt ei ignoră avertismentul pe care Cuvântul î-L spune: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva. Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: „Eu sunt Hristosul!” Şi vor înşela pe mulţi. (Marcu 13:6, vezi si, Luca 21:8) Este scris de asemeni: se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni, ca să înşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi. (Marcu 13:22) Deci, cei ce vor fi amăgiți și înșelați (chiar și dintre cei aleși), nu vor fi mântuiți, căci sunt înșelați. Și pentru că ei cred o altă Evanghelie, sau cred diferit de ce-i scris în Biblie, nu pot avea mântuirea. Nici, cei ce sunt prieteni cu lumea (Iacov 4:4) și nici cei mândri (vrs. 6), nu vor fi mântuiți. De asemeni niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu. (Efeseni 5:5) Cei ce sunt carnali și umblă după lucrurile firii, vor fi pedepsiți (2 Petru 2:9), iar cei ce nu iartă, nu vor fi iertați (Marcu 11:26).
  In concluzie, mântuirea nu este un lucru pe care să-l ei cu ușurință, ci este ceva foarte serios, fiindcă, este viaţă veșnică, sau chin veșnic, deci pentru ca cineva să cunoască că este “mântuit” este foarte important să cunoască adevărul. Trebuie să ei bine seama la învățătura “adevărului” și să asculți de El căci unii chiar dacă sunt în Hristos, dar dacă nu aduc rod vor fi tăiați (Ioan 15:2), și de asemeni mai este scris că și cel neprihănit va scăpa cu greu (1 Petru 4:18) Totuși, cei ce sunt mântuiți fiindcă ascultă "glasul" Domnului și trăiesc cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu (Matei4:4), î-L urmează și ei sunt "oile Domnului", căci Isus (Adevărul) merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. Aici, este ceva foarte important, căci este zis: Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor. (Ioan 10:5) Străin, este oricine altcineva (om, religie, denominațiune, învățătură) decât Hristos. Lumea cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu (1 Corinteni 1:21), căci căuta să-L cunoască prin metodele, logica și priceperea ei, de aceea nu este surprinzător că nu-L cunoaște.

 „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! (Apocalipsa 18:4).

Mai multe se poate citii pe: https://sites.google.com/site/crestinadevarat/home

UNITATEA / Unirea Sfinţilor

Este un fenomen uimitor (Psalmul 118:22-23), o realitate încă prezentă (2 Timotei 3:1-5; 4:3), că sunt atât de mulţi care pretind a crede Biblia (şi pretind de asemeni că iubesc adevărul), totuşi găsesc convenabil să aibe atât de multe erori (spre deosebire de Psalmul 119:104 & amp; 128) şi astfel ei fac complet abstracţie de poruncile din Efeseni 4:3 anume de ("a păstra unirea Duhului"); 1 Corinteni 1:10 ("a avea acelaşi fel de vorbire", de "a nu avea dezbinări", a avea "un gând, şi o simţire") 2 Corinteni 13:11, şi ("să fie cu un cuget"); Filipeni 1:27 ("rămânând tari în același duh, cu un suflet"); 2:2 (să fie cu "o simţire", cu "un suflet şi un gând"); 3:16 ("să fie de aceeaşi părere") şi 1 Petru 3: 8 ("să fie cu aceleaşi gânduri"). Este ca şi cum pentru ei 1 Ioan 4:6 nu ar fi scris: 

    Noi însă suntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu, ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu, nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaştem duhul adevărului şi duhul rătăcirii.

  Creştinismul este singura religie adevărată (Ioan 14:6). Oricine şi orice altă religie este falsă şi acest lucru duce la iad (Psalmul 9:17; Apocalipsa 22:15). Oricine, cu cel puţin o oarecare înţelegere biblică recunoaşte acest lucru. Cu toate acestea, atunci când este vorba de mulţimile de confesiuni în ceea ce se numeşte "creştinism", oamenii de obicei preamăresc pe mulţi; multe, sau toate dintre aceste confesiuni ca adunări legitime ale Bisericii lui Dumnezeu. Acum, motivul pentru că acestea există, este că ei nu pot fi de acord cu privire la doctrină (de exemplu, ceea ce învaţă Biblia). Ei nu sunt de aceeaşi părere, şi nu au un cuget curat (1 Petru 3:16). Ei nu au o simţire (Filipeni 2:2). Ei nu au acelaşi fel de vorbire (1 Corinteni 1:10). Există dezbinări printre ei (1 Corinteni 1:10). Ei nu se ascultă unul pe altul (1 Ioan 4:6).
  Se poate observa aşa de uşor că au apărut biserici peste biserici care nu au "un gând, şi o simţire", nu au "acelaşi fel de vorbire", şi nu se pot "asculta" unul pe altul (1 Ioan 4:6).
  Şi, dacă şi atunci când o fac "cooperează" (într-o formă oarecare), ei mai degrabă pun doctrinele lor diferite de-o parte, decât să ajungă oarecum la o soluţie biblică (vezi mai jos). Aceasta este ceea ce face ecumenismul, acceptând diferențele şi manifestările fiecăruia. Spre deosebire de orice stare de spirit ecumenic, Iuda scrie în Iuda 3:
Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna.
Pentru ce acest îndemn (de a lupta)? Iuda spune că-i pentru "credinţă". Pavel mai specific spune:
Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească. Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos. (2 Corinteni 10:3-5)
Trebuiesc "răsturnate izvodirile minţii", şi să nu fie călăuziţi de firea pământească. Orice gând, orice doctrină, orice învăţătură, totul trebuie să fie supus şi luat rob în "ascultare de Hristos" (ascultător adică de Cuvântul lui Dumnezeu, Hristos fiind Cuvântul, Ioan 1:1; Evrei 4: 12-13; Apocalipsa 19:13). Aceasta este ceea ce Iuda îndeamnă pe fiecare sfânt să facă ("Preaiubiţii", Iuda 3). Dar cum poate fi atins acest obiectiv? Deoarece, există atât de multe opinii diferite despre ceea ce spune Biblia!
  Cum ar putea fi acolo o oarece unitate, în vre-o adunare a credincioşilor, sau o oarece unitate între adunări (biserici), dacă nu sunt "răsturnate izvodirile minţii"? Dacă ar fi lăsată în baza lumii creştine false, nu am putea avea o astfel de unitate şi, prin urmare, nu s-ar putea "cunoaşte duhul adevărului şi duhul rătăcirii" (1 Ioan 4:6). Dar, cei ce ies afară din tabără (Evrei 13:13) pot face aceasta, prin puterea Duhului lui Dumnezeu.
  În 1 Corinteni 12:12-13, Pavel scrie:
Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot aşa este şi Hristos. Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh.
Efeseni 4:4 afirmă în continuare:
Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre.
  Dumnezeu este în fiecare credincios adevărat, şi sursa fiecărui credincios adevărat este Dumnezeu, deoarece: "am fost adăpaţi dintr-un singur Duh" (1 Corinteni 12:13). Duhul Său Sfânt, care este Duhul adevărului (Ioan 14:16-17), locuieşte în fiecare credincios ce-L urmează pe Hristos. Din acest motiv, cei care au Duhul lui Dumnezeu (Duhul adevărului) sunt învăţaţi de Dumnezeu şi ei cunosc adevărul. Aşa cum spune Ioan:
Dar voi aţi primit ungerea din partea Celui Sfânt şi ştiţi orice lucru. V-am scris nu că n-aţi cunoaşte adevărul, ci pentru că îl cunoaşteţi şi ştiţi că nicio minciună nu vine din adevăr. (1 Ioan 2:20-21)
Şi:
Cât despre voi, ungerea pe care aţi primit-o de la El rămâne în voi şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată, şi nu este o minciună, rămâneţi în El, după cum v-a învăţat ea. (1 Ioan 2:27 )
Această "ungere" (Duhul Sfânt care ne învaţă "toate lucrurile" - 1 Ioan 2:27 / Ioan 14:26) este în fiecare credincios adevărat. Şi, acest lucru este pentru că, este o unitate a sfinţilor în doctrină (ex, a ceea ce învaţă Biblia), chiar până şi "orice gând îl facem rob ascultării de Hristos." (2 Corinteni 10:3 5).
Isus, vorbind de El şi cei care-L urmează, a declarat: După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.” (Ioan 10:4-5)
Şi:
Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine. (Ioan 10:27)
  Isus spune că oile Sale (ex, credincioşii adevăraţi) îl vor urma (ex, vor urma adevărul, Ioan 14:6), şi ei nu vor urma un străin (de exemplu, cineva care vorbeşte contrar adevărului). Atunci când este prezent şi adevărul şi o minciună în acelaşi timp, oile vor urma adevărul. De ce aceasta? Pentru că ei cunosc glasul Lui (ei ştiu pe cine urmează), şi au Duhul Său care locuieşte în ei, învăţându-i "toate lucrurile" ("orice gând" în ascultare de El, 2 Corinteni 10:3-5). Acest lucru nu înseamnă că cunoaşterea perfectă este atinsă vreodată (1 Corinteni 13:9), nici nu înseamnă că credincioşii nu vor mai "plutii încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură", şi de doctrine care abundă (Efeseni 4:14). Dar, ceea ce înseamnă, este faptul că cei care cunosc pe Dumnezeul lor, cei care au Duhul adevărului în ei, vor fi învăţaţi de Dumnezeu, şi vor lua aminte (ca un model de trăire, 2 Ioan 9; 1 Ioan 2 :3-4), la adevăr. Aceştia, poate că se luptă cu probleme. Ei poate că bâjbâie şi strigă după înţelepciune (Proverbe 2). Dar, Domnul va auzi (Iacov 1:5). Domnul îi va învăţa toate lucrurile şi le va aduce aminte de tot adevărul (Ioan 14:26 / 1 Ioan 2:27 - "toate lucrurile"). Cum Proverbe 3:5-6 afirmă: Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.
  Atunci, de ce toate aceste denumiri? De ce toate aceste confuzii în "creştinism", despre doctrină şi ceea ce Biblia învaţă? De ce nu se spune că "creştini" nu pot cădea de acord asupra a ceea ce spune Biblia? Deoarece nu toţi sunt "din Dumnezeu" (1 Ioan 4:6).
  Satan (Diavolul) înşală întreaga lume (Apocalipsa 12:9), şi el este iute să facă aceasta în tabăra "creştinismului" (2 Corinteni 11:14-15). Diviziunile nu provin de la cei ce au Duhul adevărului în ei. Diviziunile (dezbinările) provin de la cei care sunt lipsiţi de Duhul, astfel cum este exemplificat în Iuda. Vorbind despre oamenii nelegiuiţi, el scrie: Ei Sunt aceia care dau naştere la dezbinări, oameni supuşi poftelor firii, care n-au Duhul. (Iuda 19) Dacă toţi oamenii care au pretins a fi creştini (1 Petru 4:16), au fost cu adevărat creştini (şi au avut, prin urmare, Duhul lui Dumnezeu în ei, Romani 8:9 / Efeseni 1:13-14), nu ar exista diviziuni. Drept urmare nu ar mai fi culte. Nici nu ar fi atâtea doctrine diferite. Dar nu este cazul.
  Lumea este plină cu frăţii false (2 Corinteni 11:26) şi învăţători falşi (2 Petru 2:1). De fapt, Domnul ne-a spus mai dinainte că acest lucru se va întâmpla. Astfel că "creştinii" vor prefera pe învăţătorii falşi. Aşa cum ni se spune în 2 Timotei 4:3 Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor.
  Despre faptul că sunt o "mulţime" de învăţători care gâdilă urechile, Petru scrie: "calea adevărului va fi vorbită de rău". Cu alte cuvinte, calea adevărului nu va fi privită ca fiind calea adevărului, ci dimpotrivă, ca ceva greşit (sau ca ceva rău). Aşa cum Pavel a scris în vremea lui, despre adevăraţii credincioşi că sunt priviţi "ca înşelători, măcar că spuneau adevărul" (2 Corinteni 6:8; tot astfel este percepţia celor mai mulţi, vorbind de noi).
  Acum, cei care sunt pe calea adevărului (care au Duhul lui Dumnezeu, Duhul adevărului în ei), pentru ei 1 Ioan 4:6 este foarte adevărat. De ce aceasta? Pentru că ei trăiesc prin şi umblă în adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Astfel că ei, trăiesc în încredere şi depind de "orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu" (Matei 4:4). Autoritatea şi încrederea lor este în Cuvântul revelat al lui Dumnezeu, astfel că ei î-L urmează, î-L trăiasc, şi î-L vorbesc. Cei care au, Duhul lui Dumnezeu în ei au viaţa şi de asemenea, "ascultă" (1 Ioan 4:6). Dar cei lipsiţi de Duhul Sfânt şi care nu au încredere în "orice cuvânt" (Matei 4:4), nu ascultă (adică ei nu-L acceptă). Prin urmare, cei care sunt în adevăr pot cunoaşte "Duhul adevărului şi duhul rătăcirii."
  Punctul crucial al problemei cu privire la orice controversă este întotdeauna acesta: Cine spune adevărul? Cine este Biblic, şi cine nu este? La orice controversă, o persoană (sau poziţia acesteia) poate fi în adevăr şi celălalt nu este. Sau, ambii se rătăcesc, adică sunt în eroare.
  Fără îndoială, că oricine ar putea fi temporar greşit (în eroare) asupra unui subiect. Dar, de cine ascultă ei atunci când este cazul? Cei din eroare, (care ascultă de înţelegerea lor, şi de propriile lor înşelăciuni), sau cei din adevăr (1 Ioan 4:6). Cel care nu ascultă "cuvintele sănătoase" (1 Timotei 6:3) este cel care este mândru şi lipsit de adevăr (1 Timotei 6:4-5). În plus, pot exista, de asemenea, controverse, despre un subiect despre care Biblia nici măcar nu dă informaţii cu privire la acesta. Astfel, Pavel ia spus lui Timotei "Fereşte-te de întrebările nebune şi nefolositoare" (2 Timotei 2:23). A argumenta (a lupta), peste problemele despre care Biblia nici măcar nu dă răspuns, aceasta este nebunie şi numai un ignorant ar face-o. Astfel de oameni care insistă asupra acestor probleme trebuie să fie avertizaţi de două ori, iar dacă nu iau seama, de aceştia trebuie să te depărtezi (Tit 3:9-11).
  Acum, aici sunt cei care doresc să dea impresia că adevărul nu poate fi cunoscut în ceea ce Biblia învaţă, despre ceea ce unii numesc "probleme secundare" (ex, mântuirea limitată, alegerea, siguranţa veşnică, etc). Cu alte cuvinte, problemele pe care Biblia, desigur că le învaţă, dar există multe opinii diferite ale oamenilor "cărturari evlavioşi". Mulţi susţin că astfel de chestiuni nu ar trebui să fie un semn distinctiv între fraţii adevăraţi şi cei falşi. De fapt, a face acest lucru este "periculos" în ochii celor mai mulţi "creştini".
  Acest lucru a fost exemplificat într-un e-mail (8-16-96), primit de la Newell David (Jerubaal@aol.com), în care David a afirmat ca răspuns chiar la această problemă, declarând: "Această linie de gândire este deosebit de periculoasă şi ne-scripturală." (de exemplu, a face diferenţa între fraţii adevăraţi şi cei falşi despre "problemele secundare"). Ce spune acest om este acesta: Este periculos şi ne-scriptural să se aplice 1 Ioan 4:6 ("cine cunoaşte pe Dumnezeu ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaştem Duhul adevărului şi duhul rătăcirii."). Şi, el mai spune că este periculos şi ne-scriptural să se aplice 1 Timotei 6:3-5. Dacă învaţă cineva pe oameni învăţătură deosebită, şi nu se ţine de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos şi de învăţătura care duce la evlavie, este plin de mândrie... lipsiţi de adevăr ... Fereşte-te de astfel de oameni.
  Apropo, dacă cineva este dus în "rătăcire de unii nelegiuiţi", înseamnă că pur şi simplu este departe de adevăr (notaţi 2 Petru 3:16-17), adică, pur şi simplu este departe de Hristos (Hristos este Adevărul ), deoarece un astfel de om, se află printre cei care nu rămân în El (2 Ioan 9). Iar, cei care nu rămân în Hristos vor fi aruncaţi în foc şi vor arde (Ioan 15:6). Astfel că a cunoaşte şi a iubi adevărul (tot ce poate fi cunoscut şi iubit) este important (Isaia 66:1-2; Filipeni 2:12)!
  Desigur, Scriptura nu descrie într-adevăr că unele aspecte sunt mai importante decât altele. Avem exemplul Domnului Isus care a făcut acest lucru clar fariseilor şi cărturarilor, atunci când El a spus:
Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute. Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila! (Matei 23:23-24)
  Aici Isus vorbeşte de "cele mai însemnate lucruri" El compară ţânţarul la plata "zeciuielii din izmă, din mărar şi din chimen" cu cămila, adică: a neglija "dreptatea, mila şi credincioşia." Chiar dacă ţânţarul este uşor, iar cămila este destul de grea, Isus nu dispreţuieşte ţânţarul (zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen), care pare lipsit de importanţă. Nu, dimpotrivă El spune că de fapt dreptatea, mila şi credincioşia ar fi trebuit să fi fost făcute, "şi pe acelea (zeciuiala) să nu le lăsaţi nefăcute." Cu alte cuvinte, plata: "zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen", adică ţânţarul, care nu sunt cele mai însemnate lucruri, El, a zis să fie făcute, de asemenea.
Omul trebuie să trăiască "cu orice cuvânt al lui Dumnezeu" (Matei 4:4). Totul trebuie să fie crezut şi ascultat. Greşeala cărturarilor şi fariseilor, nu a fost că ei au strecurat ţânţarul, ci mai degrabă că aceştia au înghiţit cămila.
Cu cele de mai sus în minte, ar trebui să se înţeleagă că cei care iubesc pe Dumnezeu, şi care iubesc pe poporul Său, consideră că este o problemă serioasă, a lupta pentru credinţă şi a aduce "orice gând rob ascultării de Hristos". Pentru că ei iubesc Cuvântul Său (Psalm 119:97), şi iubesc poporul Lui (1 Ioan 3,14). Astfel, cei care sunt sfinţii Dumnezeului Celui Prea Înalt (Geneza 14:20; Daniel 7:27), nu vor avea doar o adevărată şi binecuvântată unitate (doctrinar în adevăr), dar se vor strădui să păstreze această unitate a Duhului în legătura păcii (Efeseni 4:3). Psalmul 133, spune:
Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună! Este ca untdelemnul de preţ, care, turnat pe capul lui, se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, se coboară pe marginea veşmintelor lui. Este ca roua Hermonului care se coboară pe munţii Sionului, căci acolo dă Domnul binecuvântarea, viaţa, pentru veşnicie.
Acolo unde este Duhul, acolo este unitate. Fără Duhul Sfânt, unitatea doctrinară ar fi imposibilă. Iar, din moment ce El locuieşte în fiecare credincios adevărat, există unitate. Însă, ceea ce face ca aceste învăţături să fie strâmbate (2 Corint. 2:17), sunt fraţii mincinoşi, care sunt lipsiţi de Duhul Sfânt. Dar, cu toate acestea, realitatea este totuşi acolo, aşa cum Isus sa rugat să fie.

Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. (Ioan 17:20-21)


Original “The Unity Of The Saints”, by Darwin Fish
Traducerea Vasile Sanda "Rob netrebnic".

Tot aşa şi voi, dupã ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, sã ziceţi: „Suntem nişte robi netrebnici; am fãcut ce eram datori sã facem.” (Luca 17:10)

Un adevarat crestin

http://sites.google.com/site/crestinadevarat/crestinul-adevarat

Creştinul Adevărat, este acea persoană care vede că zilele sunt rele şi caută să răscumpere vremea (Efeseni 5:16), este cel care se pocăieşte şi regretă sincer păcatele (Fapte 2:38), deoarece a înţeles că zace în întuneric şi este pierdut (Mat. 18:11) şi că singura cale de mântuire este credinţa în Isus Hristos din Nazaret (Fapte 4:12), şi în numele Lui se botează; Creştinul acceptă mustrarea (Prov.12:1), î-L iubeşte pe Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui (Ioan 14:21), ştie că dacă nu iartă, nici el nu poate fi iertat (Matei 6:15), el crede toată Biblia (cele 66 cărţi), aşteaptă Împărăţia lui Dumnezeu şi trăieşte în nădejdea revenirii lui Isus Hristos, care ne izbăveşte de mânia viitoare (1 Tes, 1:10) ca să aibe viaţa veşnică (Iuda 1:21); Creştinul î-şi omoară mădularele care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, şi lăcomia, care este o închinare la idoli (Col. 3:5) astfel că nu mai trăieşte pentru el însuşi, ci pentru Isus.(2 Cor. 5:15)
  - este cineva care nu se laudă (Iac. 4:16), nu vorbeşte din ale lui, sau despre el însuşi şi nici pentru promovarea cuiva, afară de Dumnezeul cel viu şi adevărat (1 Tes. 1:9), Unicul Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile, şi un singur Domn: Isus Hristos fiul lui Dumnezeu prin care Sunt toate lucrurile (1 Cor. 8:6) care botează cu Duhul Sfânt şi cu foc (Luca 3:16), care ţine cheile morţii şi ale locuinţei morţilor (Apoc. 1:18); pe El î-L laudă (Ps. 34:1) şi-L propovăduieşte, pe Dumnezeul care a făcut cerurile şi pământul (Gen.1:1), Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Yahveh care Şi-a ales un popor Sfânt (Israel) dintre toate popoarele de pe faţa pământului (Deut. 7:6), şi El nu i-a lepădat (Israel) de tot (Rom 11:1), dar tocmai prin alunecarea lor s-a făcut cu putinţă mântuirea Neamurilor vs11, El mântuieşte pe cei cu inima curată (Ps. 7:10), dar este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos (Deut. 4:24), care omoară şi învie (1 Sam.2:6), şi face tot ce vrea (Ps. 115:3)
  Creştinii nu se închină şi nu se supun nicidecum dumnezeului veacului acestuia (2 Cor.4:4), în care zace toată lumea (1 Ioan 5:19), astfel că dacă nu se vor pocăi, toţi vor pierii (Luca 13:5); Creştinii ştiu că nimeni... nici unul măcar, nu caută pe Dumnezeu cu tot dinadinsul (Rom.3:11), şi mai ştiu că, Dumnezeu (spune că) nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; (Fapte 17:30), el mai ştie că harul şi credinţa nu de la om vine, ci este darul lui Dumnezeu (Efes. 2:8).
  Ei sunt puţini la număr şi merg pe calea îngustă (Mat.7:14), nu strică Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi (2 Cor. 2:17a), şi mărturisesc că Isus Hristos a venit în trup (1 Ioan 4:2) şi revine în trup; ei mai sunt numiţi şi ucenici ai Domnului (Isaia 54:13; Ioan 4:1), şi se păzesc de proorocii mincinoşi (Mat. 7:15), căci în lume s-au răspândit mulţi amăgitori (2 Ioan 1:7), astfel că ei nu urmează pe învăţătorii sau pastorii mincinoşi, ci fug de ei (Ioan 10:5), ba chiar îi demască (Ef. 5:11) pe ei şi învăţăturile lor.
  Creştinii, cunosc Cuvântul şi au frică de Dumnezeu (Pr.19:23), ei sunt chemaţi; aleşi de Dumnezeu (Rom.9:11), sunt o făptură nouă (Gal.6:15), au primit Duhul făgăduit şi judecă duhovniceşte (1Cor.2:14), nu umblă după lucrurile pământeşti (Rom.8:6), ştiind că sunt rânduiţi să sufere necazuri (1 Tes. 3:3), şi că sunt urâţi de lume, dar nici nu caută prietenia lumii (Iacov 4:4), ei trăiesc cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu, (Matei 4:4b) nu râvnesc la bunurile aproapelui, nu cer şi nu aşteaptă bani sau donaţii, ei se încred în promisiunea Domnului, după cum este scris: Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţămiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5 )