Fântâni fără Apă

Vorbind despre învăţătorii mincinoşi, Petru scrie:
  Oamenii aceştia Sunt nişte fântâni fără apă, nişte nori, alungaţi de furtună: lor le este păstrată negura întunericului. (2 Petru 2:17)

  Petru, îi numeşte pe învăţătorii mincinoşi: „fântâni fără apă”. Iuda, le spune: „nori fără apă” (Iuda 12), ce vrea să însemne asta...? În Scriptură, cuvântul „apă” este folosit pentru a vorbi despre Duhul adevărului (ex Duhul Sfânt, Ioan 7:37-39; 14:15-16; 15:26; 16:13), despre Dumnezeu (Ieremia 2:13/17:13) şi despre mântuire (Isaia 55:1; Psalmi 36:9; Ioan 4:10-14; Apocalipsa 7:17; 21:6; 22:1,17). Prin urmare, dacă aceşti învăţători mincinoşi sunt fără apă ei nu pot avea Duhul Sfânt (ca în Iuda 19). Ei sunt fără Dumnezeu (2 Ioan 9) şi deci, ei nu au mântuirea (2 Petru 2:3, 12-14,17; Iuda 4, 11, 13). După, cum în 1 Timotei 6:5, ei sunt arătaţi ca fiind "lipsiţi de adevăr şi stricaţi la minte". Domnul îi numeşte „fântâni şi nori fără apă”. O fântână este o gaură în pământ care se presupune că ar avea apă, sau care dă aspectul că ar avea apă. Un nor, de asemenea dă aparenţa că ar aduce ploaia (apă). După cum o fântână sau un nor fără apă dă o impresie falsă, tot astfel fac acest lucru foarte bine şi învăţătorii mincinoşi. Ei înșală lumea făcând-o să creadă că ei sunt folosiţi de Dumnezeu pentru a aduce oamenii la Hristos, dar totul este o iluzie satanică, după cum Pavel arată în 2 Corinteni 11:13-15. Ei nu au apă; şi deci, nu au adevărul (deoarece, adevăr plus minciună = înşelăciune şi neadevăr), ei nu au mântuirea şi deci nu au Duhul Sfânt. Astfel că, ei nu fac nimic altceva decât să ducă oamenii în rătăcire. Prin urmare, ei sunt nişte călăuze oarbe, cum a fost zis de Domnul Isus în Matei 15:14
Sunt nişte călăuze oarbe; şi când un orb călăuzește pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă. 

   Isus a mai spus:   Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească. (Ioan 10:10a) Această afirmaţie este făcută în contextul „hoţi şi tâlhari” din Ioan 10:1,8. Nu se vorbeşte numai de Satana, ci şi de slujitorii lui care se prefac în slujitori ai neprihănirii (2 Corinteni 11:15; Ioan 10:1). Aceasta ne permite să vedem singurul scop al acestor şarlatani care este de a induce în eroare oamenii (ei fură, omoară şi distrug). Ei fură, vorbind cu trufie lucruri de nimic (2 Petru 2:18), omoară fiind folosiţi de diavol (1 Petru 5:8) pentru că-i ţin pe oameni departe de cuvintele vieţii (Proverbe 4:20-22; 14:12; 18:21; Filipeni 2:16). Şi, ei distrug cu „ereziile lor nimicitoare” (2 Petru 2:1), poate că ei nu sunt conştienţi de profunzimea răului lor (Ioan 16:2-3; 2 Timotei 3:13), însă sunt totuşi, ca nişte dobitoace fără minte, din fire sortite să fie prinse şi nimicite (2 Petru 2:12); şi care într-adevăr se distrug pe ei înşişi, cât şi pe alţii.

  Dacă, Domnul ar folosi un învăţător fals pentru ceva bun, ar face-o în ciuda lui, nu din cauza lui, aşa cum Domnul l-a folosit pe Balaam proorocul mincinos (învăţător fals) ca să binecuvânteze pe Israel (Numeri 22:24) şi asta nu pentru că Balaam era un om al lui Dumnezeu, sau pentru că el conducea oameni la Domnul (Numeri 25:1-9; 31:16; 2 Petru 2:15-16). În acest caz Dumnezeu, a schimbat blestemul în binecuvântare (Deutoronom 23:5; Nemia 13:2).

  Biblia nu arată nicăieri că Domnul ar folosi prooroci mincinoşi ca să înveţe calea spre Hristos. Dimpotrivă, Cuvântul ne învaţă că Dumnezeu îi foloseşte pentru a îndepărta pe oameni de Hristos (Psalm 118:22-24; Romani 11:36; 1 Petru 2:7). Dezamăgiri uscate, nori şi fântâni fără apă aşa sunt învăţătorii mincinoşi. Ei se laudă în mod fals că predică Evanghelia oamenilor, dar sunt ca cel menţionat în Proverbe 25:14 Ca norii şi vântul fără ploaie, aşa este un om care se laudă pe nedrept cu dărniciile lui. Dacă ai voii să „scoţi apă cu bucurie din izvoarele mântuirii” (Isaia 12:3) trebuie să mergi acolo unde se găseşte apa (Ioan 4:10,13-14). Dar, sigur apa nu se găseşte aşa cum i-ar place omului menţionat mai sus. Şi nici nu se găseşte în numeroasele biserici false, sau ministerele lor (slujiri, lucrări). Apa se găseşte în paginile Cuvântului lui Dumnezeu (1 Petru 1:22-23; Evrei 4:12-13; Apoc. 19:13). De aceea, teme-te de Dumnezeu (Luca 12:4-5), cere înţelepciune (Prov. 2:3), tânguieşte-te şi plângi (Iacov 4:9) caută să înţelegi (Proverbe 2:4-5) ca şi cum mâine nu mai există, deoarece pentru cei mai mulţi nu mai există nici un mâine (Psalm 9:17; 92:7; Proverbe 1:24-32; Mate 7:13-14).

  „Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun, că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea. ( Luca 13:24)