Toată lumea este înșelată

Da, toți sunt înșelați, iar Biblia face clar acest lucru.

• Satana, care înșeală întreaga lume (Apocalipsa 12:9).

Noi toți suntem înșelați (sau amăgiți). Şi este doar o chestiune de cum și până când. Însă cei mai mulți nu știu că sunt înșelați (ex Matei 7:13-23; Efeseni 4:17-18), iar acest lucru face parte din înșelăciune.

Această lume este plină de înșelăciune și de aceea toți sunt amăgiți, iar în Eclesiastul este spus clar,

• Oamenii nu ştiu nimic mai dinainte; totul este înaintea lor în viitor. (Eclesiastul 9:1)

În mai multe comentarii cu privire la starea omului, în același capitol Eclesiastul continuă prin aceste cuvinte,

• De aceea şi este plină inima oamenilor de răutate şi de aceea este atâta nebunie în inima lor tot timpul cât trăiesc. Şi după aceea? Se duc la cei morţi. (Eclesiastul 9:3b)

Răutatea (sau "nebunia") este în fiecare inimă. Dacă ești nebun, înseamnă că ești înșelat. Nebunia dictează o pierdere serioasă a legăturii cu realitatea (cu adevărul), fiindcă este arătat că toți oamenii "înăbuşă (suprimă) adevărul în nelegiuirea lor" (Romani 1:18). Aceasta este starea tuturor oamenilor (ex. Romani 1:18-32; 3:10-18). "Inima fiilor oamenilor este plină de răutate."

Acum, cei ce cred Biblia au fost și sunt mântuiți (în parte, vezi mai jos) și vor fi salvați în întregime din această nebunie (1 Corinteni 15:50-54). Dar, în special sunt înșelați cei ce nu cred Biblia, așa cum este scris,

• Şi, dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu. (2 Corinteni 4:3-4)

Chiar diavolul smulge Cuvântul din inima oamenilor, ca nu cumva să creadă și să fie mântuiți.

• Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi. (Luca 8:12)

Ce realitate îngrozitoare cu chin veșnic (Apocalipsa 20:10, 21:8)!

Cu toate acestea, chiar și credincioșii sunt înșelați. Da, chiar și cei ce cred în Biblie și care sunt mântuiți sunt înșelați la fel cum și  cei necredincioși sunt înșelați. De exemplu în Psalmi este spus că toți oamenii, și vorbim aici de fire sau carne (trupul), zic "Nu este Dumnezeu" sau "Nu există Dumnezei" (אֵין אֱלֹהִים). Desigur, ei spun minciuni. Cu toate acestea,

• Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” [אֵין אֱלֹהִים] S-au stricat oamenii, au săvârşit fărădelegi urâte, nu este niciunul care să facă binele.
• 2 Dumnezeu Se uită de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, ca să vadă dacă este cineva care să fie priceput şi să caute pe Dumnezeu.
• 3 Dar toţi s-au rătăcit, toţi s-au stricat; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. (Psalmii 53:1-3)

Aceste cuvinte, inclusiv din versetul unul, se aplică tuturor până la ultima persoană de pe planetă. Toți oamenii sunt nebuni, așa cum este scris,

• Calea nebunului este fără prihană în ochii lui, . . . (Proverbele 12:15)

• Omul socoteşte că toate căile lui sunt fără prihană, (Proverbele 21:2)

Asta înseamnă că, "Fiecare om este un nebun." Da, cu toții am fost blestemați să gândim că propriile noastre căi sunt toate corecte. Dar, aceasta este o minciună. Realitatea este, că nici una din căile noastre nu este dreaptă (Isaia 55:8). După cum este scris:  "nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar." (Psalmii 14:3)

Mai mult decât atât, noi nu suntem puțin răi și înșelați. Ci suntem foarte răi și nespus de înșelați, după cum este scris despre inima oricărui om,

• Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea (Ieremia 17:9)

Așa cum este spus despre inima omului, că este "deznădăjduit de rea" și nespus de "înșelătoare", este clar că omul nu poate face de fapt "lucrarea Domnului". Iar, despre înșelăciune este scris,

• Blestemat să fie cel ce face cu nebăgare de seamă (înșelat) lucrarea Domnului, (Ieremia 48:10)

Aceasta este starea oribilă a întregii omeniri, oricum ar fi ei: credincioși sau necredincioși. Şi mergem atât de departe cu răutatea încât găsim chiar distractiv să înșelăm pe alții (Proverbe 26:18-19), ba chiar și noi înșine ne înșelăm singuri (ex. Ieremia 37:9; 1 Corinteni 3:18; Galateni 6:3; Iacov 1:22, 26; 1 Ioan 1:8). În înșelăciunea noastră, toate gândurile noastre sunt pervertite prin acest, "Nu este Dumnezeu", după cum este scris:

• Cel rău zice cu trufie: „Nu pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu!” Iată toate gândurile lui. [אֵין אֱלֹהִים] (Psalmi 10:4)[1]

Aceasta este nebunia de bază a întregii omeniri, a tuturor nesocotiţilor, și "nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi" (Proverbe 14:8b); și "Cel rău dobândeşte un câştig înşelător" (Proverbe 11:18). Astfel este cu păcatul care lucrează în toată omenirea.

 Lucrarea de bază a oamenilor înșelaţi este o negare (printre altele) a Aceluia din care, prin care și pentru care sunt toate lucrurile (Romani 11:36), bine, rău, a ce este drept, sau strâmb și a oricărui alt lucru (Isaia 45:7). Eliminați-L pe El (după cum toți oamenii o fac în mintea lor, Romani 1:28) și veți elimina substanța întregei realități a Celui care a creat și creează totul, care face ca totul să se întâmple așa cum se întâmplă, și care ţine toate lucrurile  (Evrei 1:3) după cum este scris,

• Dacă nu S-ar gândi decât la El, dacă Şi-ar lua înapoi duhul şi suflarea, tot ce este carne ar pieri deodată, şi omul s-ar întoarce în ţărână. (Iov 34:14-15)
• Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Cel ce te-a întocmit din pântecele mamei tale: „Eu, Domnul, am făcut toate aceste lucruri[2], Eu singur am desfăşurat cerurile, Eu am întins pământul. Cine era cu Mine[3]? (Isaia 44:24)
  
  

• El are puterea şi înţelepciunea; El stăpâneşte pe cel ce se rătăceşte (se înșeală) sau rătăceşte pe alţii. (Iov 12:16)

Noi toți suntem teribil de cufundați în acest păcat și înșelăciune, și chiar și după ce omul iese din această stare, după voia lui Dumnezeu. Pentru că, deși duhul unui credincios a fost răscumpărat (Efeseni 2:5),[4] trupul (carnea) este încă cufundat în păcat (Romani 7:14-24) și păcatul lucrează prin înșelăciune sau amăgire. 

• Pentru că păcatul a luat prilejul, prin ea m-a amăgit, şi prin însăşi porunca aceasta m-a lovit cu moartea. (Romani 7:11)[5]

Evrei 3:13 vorbește despre "înșelăciunea păcatului." Chiar și pentru credincios, "omul cel vechi. . . se strică după poftele înșelătoare" (Efeseni 4:22).[6]Nu există nici o scăpare completă de înșelăciune și păcat atâta timp cât mai suntem încă în acest trup păcătos. Acesta este motivul pentru care avem nevoie înmod constant de un Mântuitor pentru a ne salva (Evrei 7:25) de noi înșine, primind salvarea de păcatul și înșelăciunea inimilor noastre dar și pentru a ne salva de păcatul și minciunile altora, fie ale unui credincios fie ale unui necredincios (Proverbe 30:8a). Acest lucru este după voia lui Dumnezeu și este necesar să fie înțeles după cum era necesar pentru Israelul din vechime să înțeleagă.

• Ei sunt un neam care şi-a pierdut bunul simţ şi nu-i pricepere în ei. Dacă ar fi fost înţelepţi, ar înţelege şi s-ar gândi la ce li se va întâmpla.(Deuteronomul 32:28-29)

Dacă le-ar fi venit mintea la cap să înțeleagă că sunt "fără bunul simț sau fără pricepere" și ar vede că nu au "înțelegere", atunci ei ar căuta pe Dumnezeu în această privință și vor fi mântuiți (Proverbe 2:1-5). Este la fel cum scrie și Pavel,

• Nimeni să nu se înşele: dacă cineva dintre voi se crede înţelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept. (1 Cor. 3:18)

Şi,

•  Dacă crede cineva că ştie ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască. (1 Corinteni 8:2)

Şi,

• Dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic, se înşală singur. (Galateni 6:3)[7]

Vrei înțelepciune? Va venii dacă îți dai seama cât de nebun (prost) ești (Psalmul 14:1-3).

 Vorbind de întreaga omenire Pavel a scris:

• Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin de aspidă (Romani 3:13)

Din păcate, acest lucru este încă valabil chiar și pentru cei care se tem de Dumnezeu.[8] Carnea sau mădularele lor sunt încă păcătoase și într-adevăr uneori acest lucru este vizibil, ca de exemplu prorocul bătrân care a înșelat pe omul lui Dumnezeu, în 1 Regi 13. Acum, cineva ar putea crede că un credincios ar fi destul de sigur în relațiile lui cu un alt credincios. La urma urmei, amândoi iubesc pe Dumnezeu și doresc ceea ce este drept (Proverbe 11:23a; Matei 5:6). Dar, acest factor "de siguranță" nu este întotdeauna experimentat.[9]

• În Betel locuia un proroc bătrân. Fiii săi au venit şi i-au istorisit toate lucrurile pe care le făcuse omul lui Dumnezeu la Betel în ziua aceea, precum şi cuvintele pe care le spusese împăratului. După ce au istorisit tatălui lor toate,

• 12 el le-a zis: „Pe ce drum a plecat?” Fiii săi văzuseră pe ce drum plecase omul lui Dumnezeu, care venise din Iuda.

• 13 Şi a zis fiilor săi: „Puneţi-mi şaua pe măgar.” I-au pus şaua pe măgar, şi a încălecat pe el.

• 14 S-a dus după omul lui Dumnezeu şi l-a găsit stând sub un stejar. Şi i-a zis: „Tu eşti omul lui Dumnezeu care a venit din Iuda?” El a răspuns: „Eu sunt.”

• 15 Atunci el i-a zis: „Vino cu mine acasă şi să iei ceva să mănânci.”

• 16 Dar el a răspuns: „Nu pot nici să mă întorc cu tine, nici să intru la tine. Nu voi mânca pâine şi nici nu voi bea apă cu tine în locul acesta;

• 17 căci mi s-a spus prin cuvântul Domnului: „Să nu mănânci pâine, nici să nu bei apă acolo şi nici să nu te întorci pe drumul pe care te vei duce.”

• 18 Şi el i-a zis: „Şi eu sunt proroc ca tine; şi un înger mi-a vorbit din partea Domnului şi mi-a zis: „Adu-l acasă cu tine ca să mănânce pâine şi să bea apă.” Îl minţea.

• 19 Omul lui Dumnezeu s-a întors cu el şi a mâncat pâine şi a băut apă în casa lui.

• 20 Pe când stăteau ei la masă, cuvântul Domnului a vorbit prorocului, care-l adusese înapoi.

• 21 Şi el a strigat omului lui Dumnezeu care venise din Iuda: „Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru că n-ai ascultat porunca Domnului şi n-ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul Dumnezeul tău;

• 22 pentru că te-ai întors şi ai mâncat pâine şi ai băut apă – în locul despre care îţi spusese: „Să nu mănânci pâine şi să nu bei apă acolo” – trupul tău mort nu va intra în mormântul părinţilor tăi.”

• 23 Şi după ce a mâncat pâine şi a băut apă, prorocul pe care-l întorsese, i-a pus şaua pe măgar.

• 24 Omul lui Dumnezeu a plecat; şi a fost întâlnit pe drum de un leu, care l-a omorât. Trupul lui mort era întins pe drum; măgarul a rămas lângă el, şi leul stătea şi el lângă trup. (1 Împărați 13:11-24)

Aici avem un exemplu al unui om al lui Dumnezeu (un credincios, un proroc) care este înșelat de un alt om al lui Dumnezeu (un proroc bătrân), care-l mințea. El ar fi trebuit să știe că Dumnezeu nu-Şi schimbă gândul în felul acesta, adică să dea o poruncă și apoi s-o schimbe. Asta a fost o parte din nebunia lui Balaam în Numeri 22 (1-33). Cu toate acestea, omul sfânt al lui Dumnezeu a fost înșelat și a murit din această cauză. Înșelăciunea poate avea unele consecințe urâte chiar și pentru credincios, cum bine ilustrează exemplul de mai sus.

Un alt exemplu, prietenii lui Iov s-ar fi confruntat cu consecințele lor nebunie înșelătoare dacă Iov nu s-ar fi rugat pentru ei (Iov 42:7-9).[10] Ei nu au vorbit cu dreptate în ceea ce privește pe Dumnezeu și de aceea El era supărat pe ei. Ei au vorbit înșelător despre Dumnezeu și chiar au arătat parțialitate față de Domnul, chiar și atunci când ei spun că El nu face nici un rău, nu era corect. Iov a spus prietenilor săi,

• Vreţi să vorbiţi lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu? Şi să spuneţi minciuni, ca să-L apăraţi? Vreţi să ţineţi cu El şi să faceţi pe apărătorii lui Dumnezeu? Dacă vă va cerceta El, va găsi bine oare? Sau vreţi să-L înşelaţi cum înşelaţi pe un om? (Iov 13:7-9)

De asemenea, Iov a spus,

• Fraţii mei s-au arătat înşelători ca un pârâu, ca albia pâraielor care trec. (Iov 6:15)

Din fericire, Iov nu a ascultat de gunoaiele lor. Astfel, el a mai spus:

• Căci voi sunteţi nişte făuritori de minciuni, sunteţi cu toţii nişte doctori de nimic. O, de aţi fi tăcut, ce înţelepciune aţi fi arătat! (Iov 13:4-5)
  
• Vă voi învăţa căile lui Dumnezeu, nu vă voi ascunde planurile Celui Atotputernic. Dar voi le cunoaşteţi şi sunteţi de acelaşi gând; pentru ce dar vorbiţi aşa de prosteşte? (Iov 27:11-12)

Bildad era în derivă (eroare). El l-a întrebat pe Iov,

• Pentru ce ne socoteşti atât de dobitoci? Pentru ce ne priveşti ca pe nişte vite? (Iov 18:3)

Răspunsul? Pentru că ei erau proști! De ce? Fiindcă, ei spuneau "vorbe în vânt" (Iov 16:3). Ei deci, erau într-adevăr înșelați și de-a dreptul greșiți. Ei l-au condamnat pe Iov spunând că ar fi fost rău, dar el nu a fost. Ei au argumentat și au zis că însăși răutatea lui a făcut ca Dumnezeu să aducă toate necazurile asupra lui (ex, Iov 4:7, 8:6, 11:4-6; 22:4-5; 27:5, 32:3). Dar, asta a fost o minciună, așa cum Iov 1 și 2 o  dovedește foarte bine. 

Totuși, Iov a avut și el unele erori proprii, așa cum Dumnezeu Însuși i-a arătat și l-a mustrat mai târziu astfel,

• Cine este cel ce Îmi întunecă planurile prin cuvântări fără pricepere? (Iov 38:2)

Da, desigur și Iov a vorbit "cuvinte fără pricepere", la fel cum este perceput în mod corect de Elihu (vezi Iov 35:13-16). Cu alte cuvinte, Iov a fost înșelat, dar nu de prietenii lui ci de propria lui inimă rea (Ieremia 17:9). El nu a putut înțelege (Proverbe 3:5) de ce[11] toate aceste probleme au venit peste el, chiar dacă el se temea de Dumnezeu și a trăit o viață fără prihană (Iov 10:7a). El a crezut că Dumnezeu l-a pedepsit pe nedrept (Iov 19:6-7).[12] Dar mai târziu Iov a recunoscut acest lucru,

• „Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine şi pe care nu le pricep.” (Iov 42:3)

Cu alte cuvinte, el a vorbit din ignoranță și a fost greșit (fiind înșelat) în ignoranța lui. Uimitor, este că el a fost înșelat cu ceva foarte de bază. Elihu l-a corectat pe Iov cu aceste cuvinte simple:

• Ascultaţi-mă dar, oameni pricepuţi! Departe de Dumnezeu nedreptatea, departe de Cel Atotputernic fărădelegea! (Iov 34:10)

Elihu spune lui Iov,

• Şi vei osândi tu pe Cel drept, pe Cel puternic, (Iov 34:17)

Și, chiar așa cum Dumnezeu Însuși a zis lui Iov,

• Vrei să nimiceşti până şi dreptatea Mea? Şi să Mă osândeşti, ca să-ţi scoţi dreptatea? (Iov 40:8)

Acum dar, amintiți-vă că Iov a fost în intense dureri, el avea și suferință și necaz (Iov 1 și 2). Totuși aceasta nu este o scuză, deși circumstanțele sale au fost într-adevăr unice și el evident, nu gândea corect. Cu toate acestea, nu este nici o scuză chiar dacă ar trebui să existe o înțelegere plină de compasiune față de Iov, așa cum el însuși a și spus în mijlocul tulburărilor sale și astfel el face apel la prietenii lui,

• Cel ce suferă are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atotputernic. (Iov 6:14; a se vedea, de asemenea, Iov 6:24-26)

Deci, în cartea lui Iov este arătat faptul că chiar și "oamenii pricepuți" (Iov 34:10) pot fi înșelați. Scriptura mai ilustrează de asemeni alți oameni ai lui Dumnezeu (în special) care au fost înșelați de-a lungul veacurilor. Isaac de propriul său fiu, Iacov (Geneza 27), Iacov de 10 ori de către socrul său Laban (Geneza 31:7), Iacov de fii săi (Geneza 37), fiii lui Iacov de Iosif (Geneza 42-45), Iosua de gabaoniți (Iosua 9), Ionatan de tatăl său (Saul, 1 Samuel 20:1-3f), proorocii de Dumnezeu Însuși (ex, Ieremia 20:7; Ezechiel 14:9), cu toții au fost înșelați în circumstanțe diferite. Frumos ar fi fost să spun că credincioșii nu pot fi înșelați, dar aceasta ar fi departe de adevăr. Acum, cel mai de temut lucru este că unele înșelăciuni sunt pentru osândă veșnică (ex Solomon, 1 Regi 11/1 Cronici 28:9, 2 Petru 2:1, 3:17, etc).

Toate acestea fac ca oamenii lui Dumnezeu să aibă nevoie constantă de Dumnezeu, care este exact ceea ce vrea Dumnezeu (Marcu 12:30; Fapte 17:26-27; etc). După cum Psalmul 107, bine ilustrează cum Dumnezeu aduce necazuri peste oameni pentru ca ei să-L caute și astfel El ar putea să-i scape, iar ei să-I mulțumească. Da, Dumnezeu aduce necazuri peste oameni pentru ca ei să-L caute și cum El poate să-i izbăvească, ei să-I aducă mulțumiri. Și la aceasta suntem noi chemați (Ioan 16:33), să putem înțelege eroarea din căile noastre (Plângerile lui Ieremia 3:40), să-L căutăm pentru izbăvire și să-I mulțumim pentru ambele probleme (înșelăciune) și salvarea de la aceasta (Efeseni 5:20 "pentru", 1 Tesaloniceni 5:18 "în").

• O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor! (Psalmii 107:8, 15, 21, 31)
• Cine este înţelept să ia seama la aceste lucruri şi să fie cu luare aminte la bunătăţile Domnului. (Psalmii 107:43